Motto: Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne! – replică dintr-o cunoscută operă a scriitorului francez Pierre Beaumarchais – „Bărbierul din Sevilla” (după care s-a făcut libretul operei comice cu acelaşi titlu (Bărbierul din Sevilla), de Gioacchino Rossini.)
Povestea vorbei de astăzi: Pe 30 iunie a. c., am publicat acest articol FAKE-NEWS de manual. A zis Christine Lagarde ce i se atribuie c-ar fi spus despre vârstnici!? Muncit serios, nu glumă! Material în care făceam referire și la muzele lumești care m-au inspirat. Dincolo de nevoia de a căuta/găsi și scoate la lumină un adevăr necesar, ascuns în tenebre și de către invocatele mele surse motivaționale.
Și astfel, din aproape în aproape, am demantelat eșafodajul de gogomănii, pe care mass-media națională – și toate portavocile interesate sau întâmplătoare ale acesteia – îl inoculaseră în mentalul colectiv, acestea devenind un… loc comun. Un astfel de material fusese însăilat (spre jumătatea lunii martie a. c.), pe un blog „prieten”, a cărei autoare susținea sus și tare făcătura, folosindu-se de cuvinte „atent/abil” alese! Mi-am luat permisiunea de a formula un comentariu, nutrind speranța că la celălalt capăt al relației exista un receptor dispus să înțeleagă despre ce este vorba. Că o să priceapă și admită ce greșeală face, susținând public o astfel de inepție. Mi-a răspuns în dodii, într-o încercare de a mă pune la punct, trimițându-mă să… verific „în anul 2018 câte agenții de presă scriau” despre o „declarație” atribuită doamnei Christine Lagarde! Cea care ar fi susținut că „Bătrânii trăiesc prea mult… trebuie făcut ceva”, așa cum își titrase articolul amica din blogosferă. Ceea ce am și făcut!
Sursa foto
Trădare să fie… dar s-o știm și noi!
După publicarea articolului meu, am primit un material al respectivei doamne, un pretins „drept la replică”! Pe care l-am publicat integral pe blog. În care d-na… bate câmpii, fără niciun fel de grație! Și-o ține langa, ocolind fondul problemei fără niciun pic de abilitate sau jenă.
Iată-l, în integralitata sa, așa cum tronează printre comentariile făcute la articolul de pe blogul meu:
„Cred că am dreptul la replică și voi atașa cuvântarea Christinei Lagarde despre demografie, îmbătrânirea populației și creșterea vârstei de pensionare la care făceam referire în articol, căci articolul la asta se referă la creșterea vârstei de pensionare.
https://www.imf.org/en/News/Articles/2015/09/28/04/53/sp030416
Atașez și un citat al doamnei mai sus amintite.
„O altă prioritate este ridicarea vârstelor de pensionare pentru a se potrivi câștigurilor de longevitate. Aceasta ar consolida sistemul de pensii și ar prelungi viața productivă a persoanelor. În același timp, însă, factorii de decizie trebuie să pună la punct o plasă de siguranță adecvată pentru cei care nu ar putea fi suficient de sănătoși pentru a lucra mai mult timp.”
Cât despre „…se bucură de banii ce forţat li s-au reținut și virat la sistemul de stat de pensii pe perioada cât au fost activi” are un alt înţeles decât cel pe care i l-ai dat. Oricine știe că din banii care i-au fost reținuţi și viraţi sub formă de contribuţie la fondul de pensii s-au plătit pensiile altora. Făceam trimitere la acele sume pentru că în funcţie de ele se calculează dreptul fiecăruia la pensie.”
Și cu asta… basta! Preopinenta a epuizat problema, fără să dea niciun fel de semne că ar fi priceput și despre ce este vorba!
I-am răspuns cât și cum m-am priceput eu de bine, încercând să păstrăm… distanța legală față de neadevăr! Și față de unele năravuri, pe care îmi este greu să le asociez cu „prietenii”, indiferent de locul pe unde-i întâlnesc! Cu precizarea că sublinierile din text îmi aparțin.
Răspuns aflat mai jos, în integralitatea sa (așa cum rezultă la o privire aruncată la comentariile de la sfârșitul articolului meu, incriminat cu mânie proletară de către… preopinentă):
„Distinsă doamnă CONSTANȚA CREȚU,
Opinez că după un astfel de material tendențios, precum cel pe care l-ai produs, nu cred că se pune problema unui… „drept la replică”! În condițiile în care și „tăcerea-i scrisă în legile omenești…”!
Link-ul atașat răspunsului tău, precum și citatele folosite nu au nimic de-a face cu fondul.
Iar problema „ridicării vârstei de pensionare”, care nu-i o noutate în dezbaterea publică la nivel mondial / european, este cu totul altceva decât fondul articolului tău.
Sunt multe state din U. E., în care vârsta de pensionare este mai mare decât în România (mergând până la… 67 de ani), fiind egală pentru cele două sexe! Că tot pledăm (doar din gură!) pentru egalitatea lor… Așa că, nu madam Lagarde a descoperit… apa caldă!
Pe fond – și pe repede înainte:
– nu eu mi-am intitulat articolul „Bătrânii trăiesc prea mult… trebuie făcut ceva!” (vorbe pe care, în text, în mod repetat i le-ai atribuit d-nei LAGARDE; „spuse” care, așa cum am dovedit în articolul meu că… nu-i aparțin);
– nu eu am ornat acest titlu tendențios cu o fotografie a… presupusei autoare a acestor spune (pe care le-ai preluat și folosit, conform propriilor interese… jurnalistice)!
– nu eu am scris / mi-am susținut demersul scriitoricesc prin următoarele „argumente” calpe, (citate de mine în articol, preluate ca atare din materialul tău!):
– „Cruzimea și agresivitatea declarației unei doamne director (astăzi d-na avocat în vârstă de 64 de ani este președintele Băncii Centrale Europene) în această instituție pe numele său Christine Lagarde, declarație care zicea „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva„;
– „Acum, nu mă gândesc că îndemna la acțiuni criminale acea doamnă cu limbaj de scorpie,…”;
– „Per a contrario să înțelegem că FMI, paznicul grijuliu al banilor lumii, privește cu ochi răi vârsta tot mai înaintată a celor care se bucură de banii ce forţat li s-au reținut și virat la sistemul de stat de pensii pe perioada cât au fost activi.”;
– „Creșterea vârstei de pensionare exact asta urmărește, să beneficiezi cât mai puțin de dreptul tău la pensie, vorba doamnei avocat mai sus numită, „Bătrânii trăiesc prea mult… trebuie făcut ceva!”
Pentru că DESPRE ASTA ERA VORBA!
Despre faptul că, printr-un astfel de articol tendențios – ai validat un FAKE! Fără să verifici dacă susținerea repetată (în mod tendențios!) de către tine, conform căreia: „vorba doamnei avocat mai sus numită, „Bătrânii trăiesc prea mult… trebuie făcut ceva!”, i-ar fi aparținut cu adevărat acesteia!
Ai găsit-o, ai preluat-o pe nemestecate… și acum te dai de ceasul morții, încercând s-o repari. În loc să admiți că ai greșit! Că-i omenește, vorba cântecului!
Ai preluat-o, fără să faci nici cel mai mic efort pentru a verifica dacă-i așa cum se pretinde din 2018 încoace, prin rostogolirea și umflarea în media a unui fals grosolan. De care te-ai folosit, îmbrăcându-l în cuvinte pline de obidă. Căruia i-ai adăugat notorietatea numelui tău!
Nu trebuie să toot ascundem adevărul sub preș, precum unele dintre animalele de casă!
Trebuie să ne și asumăm unele din „gafele” – mai mici sau mai mari, intenționate sau neintenționate – pe care le facem. Că doar de aia pretindem că – trestii gânditoare fiind – știm să folosim vorbele în susținerea demersului de căutare a unor adevăruri, nu pentru a-i manipula pe alții prin folosirea lor!
Pentru că nu eu am scris, răspunzând comentariului meu punctual, pe care l-am făcut după distribuirea de către tine a articolului:
Constanta Cretu 13 mart. 2020 la 19:09 „Fake? Nu vrei să verifici în anul 2018 câte agenții de presă scriau despre declarația doamnei? Ce e fake? Că se dorește creșterea vârstei de pensie?”
VEZI RĂSPUNSUL TĂU!? Mă trimite exact la „anul 2018”, să verific „câte agenții de presă scriau despre declarația doamnei”! ȘI asta am și făcut!
Ca să ajung la o concluzie pe care o știam a priori. Pe care am dezvoltat-o în materialul care a făcut obiectul acestui articol. ÎN CARE AM DOVEDIT CĂ VORBELE PE CARE I LE-AI ATRIBUIT D-NEI CHRISTINE LAGARDE – „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva„ (citat preluat integral din articolul tău, păstrând și ghilimelele folosite!) – NU I-AU APARȚINUT ACESTEIA! CĂ SUNT NIȘTE „FĂCĂTURI” ALE UNOR NAȚIONALIȘTI SCABROȘI! Pe care le-au preluat și distribuit la greu tot felul de… „patrioți” bine intenționați!
În rest, putem să batem câmpii cu grație, până la adânci bătrâneți! Dar zic să ne oprim aici, că nu mai e nimic de „dovedit”!
Așa încât… si tacuisses, philosophus mansisses!
Să auzim (doar) de bine!
Iată și o dedicație muzicală specială:
Marfar – Las-o ba ca merge asa (OFFICIAL VIDEO) – YouTube
Ion Minulescu – Trei lacrimi reci de călătoare
Sursa foto
Damned if you do, damned if you don’t!
Cum să nu se simtă atinsă în mândria sa de premiantă a tuturor concursurilor de… blogăreală zadarnică și inutilă!? Cum să înghită dânsa un asemenea afront, din partea cuiva care încerca doar să-i facă cunoștință cu… adevărul!? Era prea mult pentru orgoliul rănit al premiantei (clasei) noastre…
Cu expertiza blogăriței hârșită de numărul mare al broaștelor pe care a trebuit să le înghită, ca urmare a participării sale la concursurile de blogăreală, (acolo unde… vrei nu vrei (!) trebuie să le cânți în strună tuturor interesaților, dispuși să sponsorizeze cu doi lei niște pseudo concursuri de ridicat osanale nemeritate), d-na Crețu a înțeles că trebuie să-și pledeze singură și-n public cauza. Înălțându-și – cum să-i zic… – o auto-osana de mai mare dragul! Măsluind adevărul, după ce s-a asigurat că i-a tăiat „durului” posibilitatea de a mai afla cum îl fezandează în văzul lumii!
Material în care personajul nostru se autovictimizează cât cuprinde! Iese în blogosferă și „țipă” cât poate ea de tare că-i… nedreptățită! Că-i urmărită, că nu-i este recunoscută valoarea… Că-i înțeleasă greșit, că-i sunt răstălmăcite vorbele etc. etc. Și pune de-o jelanie de mai mare… mila publică! După care, frecându-și satisfăcută mâinile, contabilizează victimele din tabăra cealaltă! Dacă i se par c-ar fi prea puține, ațintește din nou tunurile asupră-i! Și trage în plin, din toate pozițiile! Să știe toată suflarea din mediul virtual cât de nedreptățită și de neprihănită a fost… Asta după ce s-a asigurat că a rupt/tăiat toate punțile, care mi-ar mai fi permis să-i urmăresc fronda-i năvalnică!
Hai să dăm mână cu mână / Să-i punem minciunii frână!
Și și-a expus „cazul” într-un material făcut public pe 2 iulie a. c., intitulat În lipsă de altceva. În care a luat-o… metodic, amintindu-și – c-așa-i fișa de concurs a postului de plângăreață – de spusele mai vechi ale unei prietene (sanchi!), care o avertizase (dar ea… nu și nu, n-a crezut-o!) că blogosfera este… viciată! Că există riscul ca aici să întâlnească „oameni foarte încrâncenați, oameni care se cred judecători, care „pronunță sentințe” fără a fi în măsură”! Persoane față de care, după ce s-a confruntat cu astfel de situații, d-na Crețu nu are decât un „sentiment de milă”! Sentiment manifestat de la înălțimea soclului pe care tronează imensa-i personalitate, (în sens figurat, desigur! că n-am văzut-o în… oase și carne!) De unde ne asigură că nu o să coboare „până-ntr-atât încât să arunc cu venin în jur asemeni lor.”!
După această sumară – dar exemplară și punctuală – introducere în subiect, d-na își asigură audiența (rămasă cu sufletul la gură, animată de o… curiozitate viscerală!) că nu are să dea decât un asemenea exemplu (de om încrâncenat, care se crede judecător, care „pronunță sentințe” fără să fie în măsură, persoană demnă de… milă etc.)!
Și-și deapănă povestea abil ticluită, pentru a aburí cât mai multe ființe de bună credință, atunci când, pe un ton melodramatic, scrie cele ce urmează (cu precizarea că sublinierile îmi aparțin):
- „Într-un articol recent, o astfel de persoană mă acuză de fake news apropo de un blog publicat de mine în martie…”;
- „Cum este și firesc într-o lume democratică, în comentariul la articolul acestuia, solicit dreptul la replică și atașez link la platforma FMI cu discursul distinsei doamne de la care a început toată discuția….”;
- „Știți ce îmi răspunde persoana în cauză? Am să redau întocmai, cuvânt cu cuvânt, prima frază, restul nici nu mai contează. „Opinez că după un astfel de material tendențios, precum cel pe care l-ai produs, nu cred că se pune problema unui… drept la replică!”
Din toate îmbârligăturile de mai sus, d-na Crețu dă de înțeles că nu i-am publicat pretinsul „drept la replică”! Ceea ce este o altă… manipulare crasă, demnă de o cauză mai bună! Așa cum rezultă cu prisosință din comentariul meu – imediat după fraza incriminată de către d-na Crețu – i-am explicat că o asemenea corvoadă (adică, ticluirea unui pretins… drept la replică!), nu mai era necesară, „în condițiile în care și „tăcerea-i scrisă în legile omenești…”! Vorbe prin care încercam să o îndemn la… tăcere, iar nu la ridicarea poalelor în cap, în văzul lumii! Și am continuat, scriind punctual în comentariul meu: „Link-ul atașat răspunsului tău, precum și citatele folosite nu au nimic de-a face cu fondul.” Adăugând suficiente „argumente”, pentru a-i demantelá susținerile-i calpe!
Numai că acum și aici – în articolul ticluit pro domo – d-na Crețu nu spune nimic din toate acestea! Și mă umple de lături, făcându-se că lasă deschisă problema devoalării identității autorului, înfierându-mă public în… lipsă! Pentru că, nu-i așa, dânsa–i o mare… doamnă, care nu spune despre cine-i vorba! Nici dacă o pici cu ceară depilatoare! Chiar dacă ar ruga-o întreaga blogosferă, dânsa n-ar face-o! Dânsa se mulțumește doar să expună public problema, lăsând-o deschisă comentariilor/ „gândurilor” (!) binevoitoare și încurajatoare ale corespondenților de serviciu (până acum, doar vreo… 16 la număr); fiecare dintre ele asezonat cu replica promptă a duduii, plină de deschidere la… învățăminte și cu un mănunchi de mulțumiri pentru sfaturi și susținere! Dispuși s-o creadă pe cuvânt și să-i plângă pe umăru-i blogherian și feisbucist! Pentru că dânsa își plimbă materialele și prin celelalte rețele de… socializare! Așteptând s-o roage pretenașii – cu cerul și pământul – să-l demaște pe nevolnic, pentru a ști și ei să se ferească de un astfel de… specimen ciumat! Pățania sa urmând să devină astfel una exemplară, să fie învățătură de minte și pentru alți bloggeri! Să nu cadă în astfel de capcane, întinse de către tot felul de… oameni încrâncenați etc.!
Numai că, așa cum am dovedit cu supramăsură, d-na Crețu MINTE de îngheață apele! Și o face cu o nonșalanță și cu un tupeu greu de detectat, chiar de către oameni care se cunosc de-o viață. Ce să mai spunem despre cei care se „cunosc” (vorba vine!) socializând doar în mediul virtual; un mediu care – după spusele dânsei – este unul prin definiție… ostil, plin de capcane și de căpcăuni!
Pățania despre care am făcut vorbire în acest material trebuie să fie exemplară și pentru alții. Pentru că această reacție este o urmare a relației pe care o am cu propria conștiință. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, indiferent de care parte a baricadei vă aflați, în lupta pentru adevăr! Cel care, de fiecare dată, este unu… solist!
byron – Cu capul în nori
Mai bine te joci
Bagă-ţi capul în nori
Ai nevoie de-un şoc
De un ceas de fiori
Mai bine râzi
De tot ce-i urât
Greutăţile-ţi porţi
Atârnate de gât…
Bucăţi de lume zboară
Aruncând afară
Tensiunea din noi
Un strop de lumânare
Pentru-aceia care
Nu mai vin înapoi!
Dolly – Cu capul în nori
Periegheze 