În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.

În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri și tuturor dau veste
Ca-n țara mea sunt trandafiri și fete
Ca-n poveste,
Idile nasc și se desfac subt luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac și dragostea
Minciună.

Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe
Și pribegesc scrâșniri din dinți
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege?

Poezia a apărut în volumul Vârfuri de spadă, în anul 1915.

---

Ion Pribeagu (1887 – 1971)

Ion Pribeagu ( pe numele său real Isac Lazarovici), s-a născut la data de 28 octombrie 1887, în localitatea Suliţa din judeţul Botoşani, într-o familie de evrei săraci. A murit în anul 1971, la Tel Aviv – Israel, ţară în care a emigrat în anul 1962. Era mic de statură, purta ochelari cu ramă groasă de bagá. Contrar operei sale literare, care emană o veselie debordantă, era un om sobru.

Fiind remarcat de celebrul actor de revistă Constantin Tănase, a colaborat cu Compania de Revistă „Cărăbuş”, pentru care a scris numeroase texte umoristice, care s-au bucurat de aprecierea publicului spectator.

Ion Pribeagu este autorul versurilor cântecului „Zaraza”, celebra melodie a compozitorului argentinian Benjamin Tagle Lara, interpretată de Cristian Vasile.

FOTO: Adevărul                       Ion Pribeagu, caricatură din 1945

Citește mai mult: adev.ro/pbcbrh

Ion Pribeagu a fost și un cunoscut epigramist. Iată doar un asemenea exemplu:

Proprietarului meu
Eu ţi-am promis în chip firesc,
Că nu mă mut, pân-nu plătesc.
Şi cum respect tot ce discut,
Nu ţi-am plătit şi nu mă mut!

Deoarece avea un fiu în Israel și se simțea atras de glasul pământului, în anul 1962 i s-a adresat oficial lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (liderul de atunci al regimului comunist din România), solicitându-i să i se permită să emigreze. A făcut-o în stilul său, adresându-i-se acestuia… tot în versuri:

Numele: Ion Pribeagu.
Ocupaţie: scriitor.
Peste un metru înălţime,
De la cap, pân-la picior.
Data naşterii: octombrie,
Locul naşterii: în pat.
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat.
Ochi deştepţi, ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba rade.
După stil şi comportare,
Par a fi om cumsecade.
Am un fiu în Palestina,
O mândreţe de flăcău,
Singurul băiat al meu,
Şi m-aşteaptă cu ardoare.
Am şi viză de intrare,
Am depus actele toate,
Am bilet de sănătate,
Şi fotografii recente,
Cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin,
Că n-am fost supus străin.
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-a lui tata,
De la fisc, pe cinci ani plata,
Anexez aici chitanţa,
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovadă de la „Sacra”,
C-am trăit bine ce soacra,
Că n-am bloc,
Că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort,
Am şi act de cununie,
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport.

Dej a citit scrisoarea într-o şedinţă a Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea atunci Partidul Comunist). Făcându-i să râdă pe unii lideri marcanți ai regimului, precum Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Drăghici, Gheorghe Apostol. Doar Iosif Chişinevschi (evreu rus, având numele Jakob Roitman) a făcut o figură nedumerită. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-ar fi întrebat Dej. „E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-ar fi amuzat Gheoghiu-Dej. Şi a aprobat plecarea lui Pribeagu din țară!

Cristian Vasile – Zaraza

 

O melodie din perioada „micului Paris”, cântată de Cristian Vasile.
Compozitor – Benjamin Tagle Lara
Textier – Ion Pribeagu
Acompaniament – Orchestra „Dajos Béla”
Anul – 1931