Ce-am avut și ce-am pierdut: prefectul Marin Florian (I)

Din ciclul:

Eroi au fost și nu mai sânt / Parc-ar fi bătuți de vânt!

Astăzi despre:

Am făcut treabă, parol! / D-aia am o poză-n hol!

Cine este MARIN FLORIAN!? Un polițist ieșit la pensie pe 8 februarie 2016, la nici… 50 (cincizeci!) de ani, intrat în solda PSD imediat după pensionare. Pentru modul în care și-a dovedit utilitatea, din 20 aprilie 2017, partidul de guvernământ – aflat atunci pe cai mari! – l-a răsplătit prin numirea ca… prefect al județului Vâlcea. CV-ul acestuia, cu toate aceste scurte „ocolișuri” până a ajuns la… țintă, împreună cu alte documente care privesc activitatea sa oficială, vă stau la dispoziție la link-uri aflate mai jos.

Hai să-l „descoperim” în intimitatea sa pe (de acum) fostul prefect MARIN FLORIAN, folosindu-ne de unele documente, postate pe site-ul oficial: Instituția Prefectului JUDEȚUL VÂLCEA

CV

Atribuțiile prefectului

Declarație de avere

Declarație de interese

Imagini pentru marin florian prefect valceaÎnvestirea lui Marin Florian ca Prefect al județului Vâlcea – 20 aprilie 2017.

A stat în funcție atât cât s-a putut! Și-ar mai fi stat muult și „bine” (nu pentru… oricine!), că n-a deranjat pe nimeni! Cu atât mai puțin pe ai lui, pe „ăia” care l-au uns în funcție… A avut doar câteva mărunte… „fricțiuni” cu alde Gutău Mircia, primarul autoritar al municipiului Râmnicu Vâlcea, cel care-l bănuia (știa el ce știa!) de intenții de preamărire politică! Cu posibilitatea de a-l împinge PSD-ul în față, pe pârtia lui exclusivă: controlul absolut asupra municipiului Râmnicu Vâlcea și cel „consultativ” în problemele „administrării” județului Vâlcea!

Dacă v-a plăcut bufonul / Să-l numiți și altădată!

Pe 4 noiembrie 2019 – prin votul Parlamentului – a fost învestit Guvernul liberal, prezidat de Ludovic Orban. A doua zi, marți, 5 noiembrie a. c., simțind că i se strânge funia la par, Prefectul Marin a postat pe contul său de socializare un mesaj, în care – printre altele – scria: „În scurt timp se va încheia mandatul meu ca prefect al județului Vâlcea. Încă de la începutul mandatului am promis și îmi place să cred că am reușit, ca întreaga activitate să o desfășor în baza principiilor legalității, transparenței decizionale și al eficienței.” Mai exprima speranța că în cei doi ani și jumătate de mandat ar fi reușit să contribuie la îmbunătățirea identității vizuale, la creșterea gradului de vizibilitate și conștientizarea al importanței (acordurile anapoda îi aparțin, n. n.) și rolului Instituției Prefectului, în rândurile cetățenilor județului Vâlcea.” Ca și cum asta ar fi interesat mulțimea… O mai dădea la-ntors, atunci când scria că: „Am fost și sunt conștient de faptul că, indiferent de decizie sau de context, nu am putut să mulțumesc întru totul pe cei care aveau așteptări mai mult sau mai puțin îndreptățite de la această instituție sau de la mine.” Ca și cum „așteptările” unora sau altora ar fi contat pentru „impresia” dominantă cu care dl MARIN urma să părăsească postul de prefect! Iar nu verificarea cu acribie și impunerea neîntârziată – de către acesta – a respectării legalității la nivel de teritoriu; prin toate mijloacele legale pe care Instituția Prefectului le are la dispoziție!

Prin Hotărârea nr. 878/10 decembrie 2019 – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993/11 decembrie 2019 – Guvernul României a hotărât încetarea exercitării, „cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției de prefect al județului Vâlcea de către domnul Marin Florian”. Conform alin. (2), acesta având la dispoziție 3 zile (de la data intrării în vigoare a hotărârii), pentru a preda „lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.”

De când l-au înscăunat / A… mimat pânʼ s-a gătat!

Despre câte, ce și cum a făcut în domenii care nu ne interesează în speță, o să scrie alții. Dacă o să mai considere cineva că merită. În ce mă privește, având în vedere calitatea de membru (supleant) al Comisiei de Dialog Social – pe care am deținut-o din timpuri… imemoriale (!) – am să mă refer doar la aspecte care priveau calitatea prefectului Marin Florian de Președinte al acesteia. De fapt, de copreședinte al acesteia, calitate pe care trebuia să o exercite împreună cu dl RĂDULESCU CONSTANTIN, Președintele Consiliului Județean Vâlcea (funcție pe care acesta o ocupa din vara anului 2016). „Copreședinte” pe care nu l-a văzut nimeni niciodată pe la vreuna din ședințele ordinare sau extraordinare ale Comisiei! Fapt care – așa cum o să vedem mai jos – nu l-a deranjat în niciun fel pe… marele (și îndelung… regretatul!) prefect. Și nici pe mass-medienii  intoxicatori, care-l pupau/ pupă pe portofel…

N-a început bine mandatul, nici n-a apucat să se dezmeticească și să-și dimensioneze fotoliul prefectural după dimensiunile fesierilor personali (sau… invers!), că s-a și confruntat cu o ditamai problema! De nedepășit, după cât de scurt legat la conovăț îl priponiseră alții, în calitatea sa de apărător oficial al intereselor funciare ale celor care-l promovaseră în funcție.

Astfel încât, la începutul lunii iunie 2017 (după nici 50 de zile de… mandat!) în fața ochilor i-a străfulgerat – mai ceva ca aurora boreală – problema ridicată de GUTĂU Mircia, referitoare la decizia sa ultimativă privind desființarea LiceuluiOLTCHIM” din Râmnicu Vâlcea! C-așa-i dădea bine acestuia la interes! Să pună lăbuțele-i hrăpărețe pe cele 25-26 de hectare (reprezentând imobilele – teren și clădiri), care aparținuseră celor două foste unități militare aflate în vestul municipiului, spre Vlădești. Și care, prin manopere absconse cu miros masonic, prin Hotărârea de Guvern nr. 918 din 2008, trecuseră – cu tot calabalâcul – în administrarea Ministerului educației și în cea delegată a Universității din Pitești, drept sediu pentru filiala sa vâlceană. Act normativ care împovăra ministerul și UPIȚII cu o mulțime de angarale, de care nu s-au achitat nici până în ziua de astăzi! Solicitarea pentru atribuirea „la schimb” a imobilului Liceului Oltchim aparținuse UPIȚI-lor, ca urmare a sforilor trase abil de către Anton MIȚARU, versatul consilier al lui Gutău (pe probleme de mânăreli, care nu lăsau multe urme olfactive)!

Moment în care, Uniunea Sindicatelor Învățământ Vâlcea (U.S.Î. Vâlcea) – al cărei vicepreședinte eram – i-a solicitat întrunirea, de îndată, în ședință a Comisiei de Dialog Social! Fapt pe care a trebuit să-l admită și să o convoace în ședință pentru luni, 19 iunie 2017. Conclav la care i-a convocat – așa cum era normal s-o facă – și pe primarul Gutău Mircia, pe Bică Andra, inspectorul școlar general al I.Ș.J. Vâlcea și pe directoarea de atunci a Liceului cu pricina, prof. Achim Manuela Ioana. Bașca alți (nea)veniți, fiindcă prefectul susținea c-ar fi lăsat accesul liber în Prefectură!

A fost o insistentă bătaie de joc, la care au contribuit din greu toți oficialii prezenți. De la vlădică până la opincă! Iar „imparțialul” de pe scaunul de președinte al ședinței, dl. MARIN FLORIAN zic, secondat îndeaproape de adjuncta sa în subprefecturarea problemelor județului, d-na Gherghina Aurora, i-au cântat tot timpul în strună invitatului lor de onoare, primarele Gutău Mircia.

Imagini pentru marin florian prefect valcea

PARTEA 119 IUNIE 2017ȘEDINȚA COMISIEI DE DIALOG SOCIAL – PREFECTURA VÂLCEA, la link-ul:

PARTEA 219 IUNIE 2017ȘEDINȚA COMISIEI DE DIALOG SOCIALPREFECTURA VÂLCEA, la link-ul:

19 iunie 2017 – Confruntarea de la Prefectură, în 150 de fotografii, cu un fond sonor adecvat! Merită să-i priviți pe cei doiprotagoniști… Cu un ochi relaxat, merită să observați „schimbările” de mimică, gestică și de… culoare pe care le suferă chipul încrâncenat al lui Mircia Gutău în timpul acestui adevărat supliciu! Cum nu i s-a mai întâmplat Marelui Bărbat într-un asemenea cadru: public și oficial.

Dacă ați avut răbdarea să urmăriți înregistrarea ședinței comisiei, precum și imaginile care ilustrează evoluția personajelor principale care o populează, dăm curs mobilului care ne-a făcut să întocmim acest material. Determinat, printre altele, de strigătele de tristețe și jale, lansate în pustie, de către pupincuriști ai defunctului regim PSD-ist. Care-l plâng pe fostul prefect Marin F., ca și cum, pe teritoriul județului, n-ai mai avea loc să calci… De frică să nu distrugi corola de minuni a „faptelor” bune ale acestuia și pe cele ale guvernului pe care-l reprezenta în teritoriu!

Sub imperiul impresiei deplorabile pe care ne-a produs-o prestația acestuia din cadrul ședinței, U.S.Î. Vâlcea i-a adresat o SCRISOARE oficială, emisă cu nr. 71/ 03 iulie 2017, înregistrată la Prefectură sub nr. 8.860/ 05.07.2017. Pe care o reproducem în integralitatea sa, ca să nu fie discuții. Ca să vedem cât de „apreciată” de noi a fost prestația prefectului Marin F. în acea ședință, pe care – la solicitarea noastră – a convocat-o și prezidat-o! Așa cum îi dictau interesele suporterilor și urmăritorilor săi din umbră!

IAT-O, în toată splendoarea sa. Și care acum își revendică ostentativ dreptul de a ieși la lumină. Ca să nu vă imaginați că, prin defenestrarea lui Marin din prefectură, ne-a plecat tuturor… norocul. Unora le-a ieșit astfel din potecă doar ditamai ghinionul!

« Către Instituţia Prefectului – Judeţul Vâlcea

În atenţia D-lui comisar şef (r) Marin Florian, prefect al judeţului Vâlcea

După întâmplarea pe care aţi prezidat-o la sediul Prefecturii, în data de 19 iunie 2017 (luni, de la orele 14,00), la aşa-zisa şedinţă a Comisiei de Dialog Social, ni se pare firesc să vă întrebăm (şi să aşteptăm cu înfrigurare răspunsurile d-stră) dacă fiecare dintre părţile prezente ştia ce/pe cine caută acolo.
Noi, ca reprezentanţi ai C.S.D.R. în comisie, încă de la începuturile existenţei sale, am participat pentru a încerca să ne folosim de această pârghie legală ca să ne facem cunoscute anumite doleanţe/ îngrijorări şi a obţine – dacă nu rezolvarea lor pe plan local/ judeţean – transmiterea lor către gestionarii şi responsabilii naţionali, în vederea soluţionării acestora. Şi, în timp, am avut suficient de multe reuşite. Dar şi eşecuri, neasumate de nimeni, niciodată. De către cei care se aflau la cârmă, desigur.

Acesta a fost motivul care ne-a ţinut împreună. Într-un cadru pe care l-am dorit perfectibil, permisiv, democratic, contribuind şi noi, după forţele noastre, pentru a-i asigura un astfel de caracter. Numai că fiecare dintre prezidenţii care s-au succedat în timp la pupitru, a venit cu întregul său bagaj genetic, cu toate angoasele şi dependenţele lumeşti, impunându-le – cel mai adesea – ca modalitate de lucru şi în comisie. Unora le plăcea să se audă vorbind, deşi bolboroseau cuvintele precum vânturile, valurile; alţii, mai vexaţi, permiteau membrilor să-şi exprime gândurile până la epuizare, realizând că o fac… tot degeaba! Rar câte unul care să şi facă: un document, o adresă pe care, însoţind materialele noastre, să le trimită degeaba-n sus.

Într-un asemenea cadru, care se doreşte a fi unul de „dialog social”, nu am suportat de niciun fel despoţii locali cu pretenţii de „iluminaţi”, comportamentele cazone şi/sau excesiv de milităroase; nici măcar din partea unora care – dacă şi le-au exersat timp îndelungat la locurile lor anterioare de muncă, în cadrul vreunei instituţii militarizate a statului – au crezut că trebuie să le impună drept modele şi în viaţa civilă. Care are la bază cu totul şi cu totul alte norme decât cele înguste din regulamentele militare. Şi i-am lăsat singuri, să comande la… pereţi.

Încât considerăm că este normal să ne întrebăm dacă şi cum ne-am putea înţelege, în termeni de utilitate şi valori, cu asemenea comandanţi de comisie. Încercăm să o facem, cu speranţa că şi ei pot înţelege că acest lucru se poate întâmpla decât folosind aceeaşi limbă, indubitabil cea a… dialogului social. Ceea ce presupune să căutăm/ oferim un răspuns asemănător, dacă nu comun, la întrebarea:

Ce este Dialogul Social?

-Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), Dialogul Social cuprinde „orice tip de negociere, consultaţii sau simplul schimb de informaţii între reprezentanţii guvernului, patronatelor şi lucrătorilor pe teme de interes comun ce privesc politici economice şi sociale. Procesul poate fi tripartit, adică guvernul participă oficial la dialog, sau se poate referi la relaţiile bipartite, care implică doar reprezentanţii lucrătorilor şi managementul (sau sindicate şi asociaţii patronale), la care guvernul participă indirect sau nu. Dialogul social poate fi informal sau poate fi instituţionalizat. Cel mai adesea, se prezintă ca o combinaţie între cele două variante. Poate avea loc la nivel naţional, regional sau la nivel de întreprindere. Poate fi inter-profesional, sectorial sau o combinaţie între acestea.”

Pentru (re)aducere aminte, vă punem la dispoziţie link-urile de mai jos [1], care o să vă călăuzească spre câteva Convenţii şi Recomandări OIM, relevante pentru Dialogul Social.

Aşa cum reiese din aceste convenţii, una dintre activităţile fundamentale ale OIM pentru a susţine Dialogul Social este stabilirea unor standarde.

Convenţiile OIM, adoptate ca rezultat al dialogului social tripartit între guverne, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative, capătă forţă de lege şi devin obligatorii pentru ţările care le-au ratificat. Toate noile State Membre UE au ratificat cele opt Convenţii ale OIM asupra standardelor de bază ale muncii, precum şi un număr important de alte Convenţii ale OIM.  (Situaţia convenţiilor ratificate de România o găsiţi aici  Vă poate fi utilă, cine ştie…).

Dialogul Social poate avea deci forme diferite, putând să cuprindă negocierea colectivă, dar şi alte forme de negociere, consultare sau comunicare între partenerii sociali şi eventual, guvernul.

Dialogul Social face parte, de asemenea, din Modelul Social European, deoarece „reflectă principiul democratic (inclus în Articolul 11 al Tratatului privind Uniunea EuropeanăTUE) conform căruia asociaţiile reprezentative trebuie să-şi poată exprima punctele de vedere, să fie consultate şi să intre în dialog cu autorităţile publice, iar lucrătorii şi patronatele trebuie să fie implicaţi în luarea deciziilor pe probleme care le afectează îndeaproape.”

Legitimitatea acestor principii poate fi derivată şi din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care include dreptul lucrătorilor la informare şi consultare, precum şi dreptul la negociere şi acţiune colectivă (art. 27 și 28).

Care sunt prevederile legale referitoare la componenţa Comisiei

În plan teritorial, în Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările şi completările ulterioare, s-a prevăzut modalitatea de constituire şi funcţionare a Comisiilor Judeţene de Dialog Social, care sunt forma de manifestare a Dialogului social tripartit. Comisii în care partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional – în speţă, confederaţiile sindicale/ patronale – desemnează reprezentanţi din cadrul structurilor lor din  teritoriu. Administraţia este reprezentată la nivelul conducerii comisiei de 2 copreşedinţi: prefectul şi preşedintele consiliului judeţean.

Justificarea existenţei copreşedinţiei Comisiei rezidă tocmai în caracterul diferit al naturii autorităţii celor doi copreşedinţi: prefectul reprezintă guvernul în teritoriu, deci structurile administraţiei publice, în timp ce preşedintele consiliului judeţean dispune gestionarea fondurilor în teritoriu. Din acest motiv, în cadrul acestei forme de manifestare a dialogului social teritorial, partenerii sociali sunt interesaţi de colaborarea cu ambii reprezentanţi ai autorităţii, întrucât caracterul dialogului social la acest nivel îmbracă în mod preponderent forme de parteneriat în interesul dezvoltării locale.

DEŞI LEGEA EXPRIMĂ CLAR TEZA COPREŞEDINŢIEI, la nivelul judeţului VÂLCEA ACEST LUCRU NU SE ÎNTÂMPLĂ. Şi nu de ieri de azi.

Actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, dl RĂDULESCU CONSTANTIN NU ŞI-A FĂCUT ÎNCĂ SIMŢITĂ PREZENŢA LA NICIUNA DIN ACESTE ŞEDINŢE. DE FAPT, NU A FOST DELOC PREZENT LA ŞEDINŢELE de până acum ale COMISIEI.

Deşi actul normativ nu permite, din când în când, dl preşedinte al C. J. pare să fie „reprezentat” de câte o persoană  stingheră, pe care nu ne-o prezintă/ introduce nimeni oficial şi care nu poate justifica participarea la aceste şedinţe, deoarece nu are autoritatea legală pentru a oferi/găsi punctual soluţii, în absenţa – devenită regulă – a deţinătorului acestor competenţe. Deoarece preşedintele C. J. nu poate fi înlocuit de mesageri care au doar rolul de simpli… scribi nevorbitori, care vin pentru a-i transmite  acestuia mesaje/ impresii etc.

De asemenea, conform normei, sunt membri în comisie reprezentanţii structurilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale, precum şi un reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă, un reprezentant al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, ultimul doar „pentru asigurarea asistenţei metodologice”. Numai că, la nivelul aparatului funcţionăresc al prefecturii, s-a încetăţenit cutuma că nu trebuie să facă parte din comisie şireprezentanţii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale” (aşa cum este prevăzut în Legea dialogului social nr. 62/2011, în Anexa nr. 4, Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social de la nivelul administraţiei publice locale, pct. I. art. 1), invocându-se motivul că s-ar dubla prin componenţă nu ştiu ce altă comisie de pe lângă Instituţia Prefectului.

Deşi am solicitat oficial în mai multe rânduri (ultima dată prin Adresa înregistrată la Prefectură sub nr. 7.766/14.06.2017), să fie asigurată – prin Ordin de prefect alcătuirea unei Comisii judeţene de Dialog Social în componenţa prevăzută de lege, aţi continuat şi d-stră această păguboasă tradiţie, neaplicând norma în litera ei. Ceea ce face ca şi activitatea comisiei pe care ar trebui să o prezidaţi alternativ, dar nu o faceţi (cu preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea), să fie caducă, iar eventualele ei hotărâri să fie nule de drept.

Cu atât mai mult considerăm că se impune intrarea în legalitate, în condiţiile în care este ştiut că periodic, Comisia Judeţeană de Dialog Social – prin Instituţia Prefectului -transmite rapoarte de activitate către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, atât pentru monitorizarea problemelor apărute pe plan local, cât şi pentru formularea unor soluţii administrative ca urmare a consultării partenerilor sociali.

De ce dialog… tripartit!?

Dialogul social tripartit este o relaţie instituţionalizată între sindicate – patronate – Guvern. Pentru ca relaţiile colective între partenerii sociali să se poată desfăşura în condiţii optime, pe bază de egalitate şi în vederea realizării şi menţinerii păcii sociale, se impune recunoaşterea, la nivel de principiu, a mecanismului tripartit de lucru (sindicate – patronat – Guvern) în luarea deciziilor esenţiale care privesc raporturile de muncă.

În acest sens, în art. 1 lit. p) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, s-a prevăzut îndatorirea acestuia de a coopera „cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale”.

Pentru buna funcţionare a societăţii şi pentru asigurarea doritei păci sociale, existenţa tripartitismului la nivel naţional este esenţială. De aceea, Organizaţia Internaţională a Muncii – întemeiată pe principiul tripartitismului – a evidenţiat necesitatea colaborării salariaţilor, patronilor şi Guvernelor la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale şi economice în fiecare ţară.

În varianta sa tripartită, Dialogul Social oferă partenerilor sociali un instrument prin care îşi pot susţine interesele, conferind guvernului un plus de legitimitate pentru acţiunile sale.

Astfel că Dialogul Tripartit este perceput ca un proces decizional democratic, fiind admise două posibile avantaje ale acestei forme de manifestare a dialogului:

  • democratizarea procesului de elaborare a politicilor economice şi sociale;

  • reducerea conflictelor sociale.

Dialogul Social, în forma sa tripartită, trebuie să urmeze un model practic, de colaborare, pentru a dezvolta o înţelegere comună a problemelor, pentru a găsi compromisul şi un răspuns adecvat problemelor de interes comun. Ca mijloc de urmărire a consensului şi de reducere a conflictului, Dialogul Social este un instrument preţios mai ales în perioade de tranziţie.

În plus, în varianta sa tripartită, Dialogul Social oferă partenerilor sociali un instrument prin care pot influenţa deciziile guvernului şi prin care pot face lobby politic pentru susţinerea intereselor lor.

Dialogul Tripartit poate da un plus de legitimitate acţiunilor statului, dar şi sindicatelor şi asociaţiilor patronale, care au interesele lor proprii şi care pot beneficia de pe urma faptului că participă la procesul decizional.

În cazul dialogului tripartit, există riscul ca sindicatele să fie tratate ca un simplu element de legitimizare a politicilor guvernamentale şi de menţinere a păcii sociale, fără ca ele să poată aduce câştiguri reale membrilor lor. De fapt, una dintre criticile majore exprimate de sindicatele din întreaga Europă este aceea că adeseori consultarea tripartită este doar o simplă formalitate, deoarece nu reuşesc să aibă un impact real asupra politicilor guvernamentale şi a procesului de luare a deciziilor.

Cum trebuie să funcţioneze Dialogul Social

Aspectul crucial al Dialogului Social este parteneriatul. Pornind de la premisa că sindicatele şi asociaţiile patronale recunosc existenţa unei probleme comune şi se angajează să acţioneze împreună pentru a o rezolva, Dialogul Social trebuie să fie un instrument al consensului.

Principalul avantaj al Dialogului Social, ca instrument de gestionare al relaţiilor la nivel judeţean, este acela că poate contribui la rezolvarea conflictelor pe calea compromisului şi prin găsirea unor soluţii comune. Partenerii sociali creează astfel un spaţiu al interacţiunii şi al luării deciziilor care oferă atât sindicatelor cât şi patronatelor şansa de a juca un rol activ, instituţionalizat şi recunoscut în procesul elaborării politicilor guvernamentale din domeniul muncii şi social, fie prin acorduri autonome, fie prin dialogul tripartit.

La Conferinţa despre politica de creare a locurilor de muncă, „Locuri de muncă în Europa”, desfăşurată în septembrie 2012, José Manuel Durăo Barroso, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, a afirmat: „DIALOGUL SOCIAL, NEGOCIEREA COLECTIVĂ ŞI CONSULTAREA FAC PARTE DIN ADN-UL NOSTRU”.

În ce ne priveşte, cât timp ne revendicăm din principiile şi valorile democratice care stau la temelia sindicalismului european, încă mai avem speranţa că se poate face ceva în acest cadru. Acesta este şi motivul pentru care considerăm că, împreună, trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a dezvolta şi intensifica dialogul social. Chiar dacă aceste valori şi principii încă nu se regăsesc în acest cadru tripartit al dialogului social judeţean.

Pentru că Dialogul social trebuie să reprezinte şi la noi calea care să producă rezultate benefice pentru toţi partenerii sociali, membrii acestora şi în aceeaşi măsură, pentru întreaga societate. Pentru atingerea acestui obiectiv, considerăm că se impune instituirea unei noi culturi a dialogului social, formarea – în cadrul grupului de dialog judeţean – a unor relaţii de încredere reciprocă, bazate pe respectarea partenerilor sociali.

Dialogul social este puternic şi poate produce rezultate benefice doar în situaţia în care organizaţiile partenerilor sociali sunt, la rândul lor, puternice şi angajate.

Pentru a-l face să funcţioneze, este nevoie de un interes comun şi de o deschidere a părţilor spre un astfel de dialog constructiv, bazat pe o colaborare sinceră, reciproc avantajoasă.

Strategii posibile pentru atingerea obiectivelor

Pentru noi, este un loc comun faptul că conflictele se pot soluţiona prin strategii diverse, iar Dialogul Social poate fi o astfel de strategie la nivel formal. Cum mai ştim şi că fiecare parte implicată într-un conflict, militează pentru apărarea propriilor sale interese. Iar unii factori, precum capacitatea de a câştiga lupta, poziţia de putere şi resursele potenţial implicate, au un rol important în tranşarea conflictului. Astfel că este normal/ legal ca fiecare parte implicată într-un conflict să lupte prin toate mijloacele legale pentru propriile sale interese.

Dincolo de resursele materiale, de puterea direct coercitivă şi/sau economică, aceste resurse implică şi aspecte sociale şi culturale, cum ar fi capacitatea de gândire analitică care stă la baza alegerii unei strategii eficiente într-un conflict. Alteori poate fi vorba de capacitatea de cooperare, de cumulul de interese şi de unire a forţelor. În plus, pentru că un conflict este interactiv prin natura lui, pentru a pune în practică strategia aleasă, contează competenţele de relaţionare şi comunicare. Este esenţială, de exemplu, capacitatea de a înţelege punctele de vedere şi motivaţiile celeilalte părţi. Desigur, dacă ele există şi sunt asumate oficial.

Pe de altă parte, strategia de tip colaborare, ca potenţială modalitate de abordare a unei situaţii conflictuale, se concentrează pe încercarea de a conlucra cu cealaltă parte pentru a atinge ţelurile şi soluţiile care să convină amândurora. Este o strategie de afirmare a intereselor şi, în egală măsură, de cooperare. În acest caz, ce contează cel mai mult este relaţia între actorii implicaţi, sindicate şi patronate, pentru că e nevoie de un angajament reciproc pentru a conlucra. Strategia pe bază de colaborare este atractivă pentru că poate duce la o soluţie din care să câştige ambele părţi şi pentru că are potenţialul de a stabili relaţii neierarhice între cele două părţi. Oricum, o astfel de colaborare presupune existenţa unui teren comun şi, implicit, dorinţa ambelor părţi de a se distanţá de propriile interese şi de propria poziţie de putere.

Compromisul presupune afirmarea parţială a intereselor şi cooperarea parţială, ceea ce înseamnă că persoanele care recurg la strategia compromisului sunt moderat preocupate de propriile ţeluri şi de relaţiile lor cu cealaltă parte. Sunt dispuse să sacrifice o parte din ţelurile lor şi o parte a relaţiei, pentru a ajunge la un acord care să servească ambelor părţi. Prioritatea compromisului rezidă în schimb: o parte renunţă la obiectivele proprii, „la schimb” cu obiectivele la care renunţă cealaltă parte. Compromisul vizează mai degrabă concesiile reciproce decât căutarea unei soluţii comune. Diferenţa faţă de adaptare este că în acest caz concesiile sunt întotdeauna legate de condiţii.

Colaborarea ar putea fi o alegere tactică motivată de interesele proprii, cum ar fi acela de a evita costurile şi riscurile aferente unui interacţiuni competitive îndelungate. Este posibil să fie şi o încercare de a submina stilul de tip competiţie abordat de partea cealaltă, în cazul în care resursele proprii nu garantează obţinerea victoriei. Colaborarea necesită competenţe avansate de soluţionare a conflictelor, bazate pe respectul reciproc, dorinţa de a-i asculta pe ceilalţi şi creativitate în identificarea soluţiilor.

Teoria ca teoria, practica însă vă… omoară!

Cele de mai sus se doresc a fi doar o rememorare (doar pentru cine mai ştie câte ceva) a justificării existenţei în judeţ a Comisiei de Dialog Social.

Referitor la toate cele petrecute la întrunirea din 19 iunie a. c., ţinem să vă aducem la cunoştinţă următoarele:

Noţiunea de DIALOG [2], presupune stăpânirea şi utilizarea unor abilităţi dobândite şi exersate în timp, puse în slujba unor scopuri a căror atingere se poate face doar prin discuţii aplicate, în contradictoriu, folosind documente şi argumente, prin care fiecare dintre cele două părţi (deoarece una are acum doar rolul de… arbitru/moderator), încearcă să demanteleze eşafodajul de idei al celeilalte.

Acum intervineDIALECTICA [3], o găselniţă simandicoasă, de acum mai bine de două mii cincisute de ani, care presupune procese cognitiveDIALECTICE [4]. Asta doar dacă le ai, dacă ai unde şi, mai ales, dacă ai cu cine combate astfel. Că dacă nu, NU.

Aşa cum puteţi lesne constata, dialogul social nu este o competiţie între experţi în tras de şireturi şi restul lumii participante la astfel de cumetrii. În care ceilalţi, indiferent de subiectul supus dezbaterii, trebuie să asculte resemnaţi şi cu mare atenţie, opiniile îngălate şi resentimentare ale primilor. Vorbitori de conjunctură şi obligatoriu pliaţi pe opinia exprimată anterior de către mai marii zilei, cei care-s sursa lor de inspiraţie, de putere şi – poate – de avere. Noi nu am înţeles să practicăm un asemenea gen de sindicalism/ dialog social. Dimpotrivă, ne-am zbătut şi am luptat pentru drepturile membrilor noştri, indiferent de intensitatea şi direcţia vântului care urnea din loc corabia plină cu speranţe a obedienţilor preopinenţi.

Dialogul presupune, ca o condiţie sine qua non, o abordare dialectică a unei probleme supusă dezbaterii, pentru care fiecare dintre păreriştii aflaţi de faţă trebuie să aibă o pregătire prealabilă: cunoaşterea problemei supusă discuţiei, abordarea documentată a subiectului şi, mai ales, discutarea sine ira et studio. Şi nu avem în vedere o abordare exclusiv de pe poziţiile politicii de partid, pentru că atunci, indiferent de promotorul unei asemenea atitudini, ni se închid toate canalele de comunicare cu ceilalţi.

Cum s-a întâmplat, în opinia noastră, şi la adunarea pe care aţi prezidat-o pe 19 iunie. Când aţi avut o atitudine agresivă faţă de noi, expunându-ne ab initio oprobiului public, formulând, în mod repetat, nişte acuzaţii nesustenabile la adresa noastră. Mai mult decât atât, prin felul excesiv de… didactic – în sens negativ, desigur  – de a aborda ex cathedra problema pe care v-am supus-o atenţiei (prin solicitarea noastră scrisă de a dispune întrunirea în şedinţă a comisiei), considerăm că nu aţi făcut altceva decât să încrâncenaţi şi mai tare părţile, îndreptând ascuţişul tiradelor d-stră verbale doar spre una dintre acestea, de fiecare dată, tot cea care solicitase DISCUTAREA intenţiei… (între timp concretizată, deoarece pe data de 16 iunie 2017, Consiliul Local al municipiului Râmnicu Vâlcea adoptase două Hotărâri referitoare la desfiinţarea Liceului Tehnologic Oltchim).

Cum nici „concluzia” pe care vă tot grăbeaţi s-o trageţi şi să o lansaţi prematur în eter, atât d-stră cât şi d-na subprefect Gherghina Aurora – încât, de atâta grabă de a-i pune capăt, era cât p-aci să începeţi şedinţa direct cu finalul – nu corespundea adevărului rezultat din documente. Deoarece, una scoteau pe gură invitaţii Gutău Mircia şi Bică Andra – referitor la aplicarea de nu ştiu când a hotărârii privind desfiinţarea Liceului Tehnologic Oltchim (susţinând că nu se schimbă nimic până în nu ştiu care an şcolar) şi alta rezulta din Hotărârile cu nr. 232/16.VI. 2017 şi 233/16.VI.2017 ale Consiliului Local! În care nu s-a făcut vorbire despre niciun termen de la care s-ar aplicá toate cele astfel stabilite, deja bine bătute-n cuie! Care sunt documente oficiale – precum Proiecte de hotărâri, Rapoarte etc., date publicităţii de Primărie cu trei zile înaintea şedinţei C. L. din 16 iunie a. c.!

Susţinând la unison – atât d-stră cât şi d-na subprefect Gherghina Aurora – că nu se întâmplă nimic cu Liceul Oltchim până în anul şcolar 2018-2019, nu aţi făcut altceva decât să induceţi opinia (absolut eronată), că ne aflăm în faţa unei false probleme şi că, supunându-v-o atenţiei, noi n-am făcut altceva decât să consumăm timpul atât de preţios al atâtor Mării ale Lor! Ceea ce este departe de adevăr. Dacă ne-am referi doar la afirmaţiile calpe, repetate obsedant de către invitatul Gutău Mircia şi ar fi îndeajuns.

Considerăm că solicitarea noastră oficială, de abordare în cadrul unei şedinţe a Comisiei de Dialog Social a acestei spinoase probleme, presupunea dezbaterea tuturor aspectelor care ţin de ea, care trebuiau abordate franc, fără ocolişuri şi/sau parti pris-uri.

Mai ales problema oportunităţii realizării acelui schimb propus de partea interesată, Universitatea din Piteşti, trebuia discutată! Ceea ce aţi evitat cu ostentaţie să se întâmple, inclusiv prin asumarea de către d-stră a riscului de a fi considerat o simplă unealtă, folosită – când, cum, unde şi doar de cine trebuie – pentru atingerea altor obiective decât cele pe  care le aveţi în fişa postului.

Dacă aşa-zisa instituţie de învăţământ superior de stat din Piteşti ar fi cerut la schimb Spitalul de Urgenţă din municipiu (că n-o durea mâna să scrie/şi nici gura să emită vorbe), aţi fi rămas la fel de… impasibili!? În definitiv, de ce să nu-l ceară!? Ce mare diferenţă este între o unitate şcolară care face oameni (un liceu, să zicem) şi una spitalicească!? Doar că ultima, prin mijloace specifice, grăbeşte ajungerea lor – că d-aia-i spune de urgenţă, nu!? – în locurile cu verdeaţă, unde nu e suspin şi nici întristare!?

Dacă toţi interesaţii, râmniceni şi piteşteni, ar fi propus (primii) cedarea/ar fi cerut (ceilalţi) cele două Teatre din municipiu, ce-aţi fi făcut!? Ieşeam pe străzi alături de iubitorii Thaliei, proferând ameninţări la adresa mai marilor locali ai… nopţii minţii!? Sau vă aminteaţi vorbele lui Iancu Văcărescu şi procedaţi în consecinţă, punându-vă în fruntea masei de protestatari, motivaţi suplimentar de îndemnul mobilizator al acestuia: „V-am dat teatru, vi-l păziţi ca pe-un lăcaş de muze”. Sau le abandonaţi şi p-astea la fel de senini, deoarece o cere interesul public al unei comunităţi din ce în ce mai… subţire numericeşte!

Dacă cereau Cimitirul Buna Vestire (vorba vine!), sau toate cimitirele din oraş, ce făceaţi!? Că poate doresc să facă o facultate de medicină de stat şi au nevoie de material didactic! Vă opuneaţi sau nu!?

Dacăcereau toate bulevardele din urbe, invocând motivul că le sunt necesare pentru facultatea de… instalaţii ruti(ni)ere, le-aţi fi dat tot aşa, din inerţie !?

Dacă pe niciunul din astea nu le-aţi fi cedat nicicum (cum presupunem că urmează să ne comunicaţi instituţional), este firesc să vă solicităm să ne răspundeţi care este diferenţa dintre un spital/ teatru/ cimitir/ stradă etc. şi un… liceu viabil!?

Nu-s toate tot ale comunităţii locale!?

Nu sunt ele toate puse în slujba atingerii dezideratelor acesteia!? Şi spitalul şi cimitirul şi teatrul şi… strada!?

Numai liceul de chimie, NU!? Interesantă modalitate de folosire a valorilor, în funcţie de cu totul alte interese!

Şi încă ceva, la fel de important. Faptul că în clădirea în care funcţionează Instituţia Prefectului – judeţul Vâlcea, se poate pătrunde ca-n brânză (vorba vine, nu oricând şi nu… oricine!), este o altă problemă. În opinia d-stră, la ce fel de sindrofie participam, de putea orice neica nimeni să  asiste şi, mai ales,IA CUVÂNTUL în acel cadru! Culmea coincidenţei, făcând-o la recomandarea insistentă a unuia dintre invitaţii d-stră, a d-lui GUTĂU M., care vi l-a şi indicat cu mâna (la minutul 49;45 al înregistrării video), zicând: „Mai este un domn! Mai că ne bate gândul să credem că cine ştie pe unde s-au întâlnit şi s-au cunoscut oamenii ăştia doi… . Necunoscute-s celulele… geneticii!

Astfel că a luat cuvântul şi un… (cum să-i zicem, să nu se opărească instantaneu cineva mai firoscos), un… cetăţean, un reprezentant al societăţii civile (!)), care s-a recomandat ca fiind STOICA GABRIEL, bâiguind şi numele unei asociaţii pe care ar reprezenta-o (spunând de fapt un alt nume decât cel real). Şi după ce a fost invitat/lăsat de d-stră să ia cuvântul, a emis tot felul de sunete nearticulate împotriva d-lui Pană Tiberiu, permiţându-i-se astfel unui ţafandache  să-l acuze public pe acesta de una, de alta, c-o fi, c-o păţi; că nu ştiu ce complot pune respectivul profesor la cale…

Şi toate acestea se întâmplau chiar în sediul reprezentanţei Guvernului în teritoriu! Cu voia d-stră! Mai trebuia să-l acuze de subminarea economiei naţionale/ judeţene/ locale – nu mai conta care dintre ele – şi respectivul profesor „sabotor” al nu ştim căror examene naţionale etc., putea să fie săltat din Prefectură şi dus direct la… beci! Deoarece am înţeles că doar intrarea în instituţie este liberă, nu şi ieşirea!

Dacă participarea mass-media era normală şi benefică la o asemenea discuţie, nu am înţeles ce rost avea potpuriul de întrebări ale unora dintre cei prezenţi, pe cu totul alte teme/ subiecte decât cel care ne adunase şi încă ne ţinea împreună acolo! Nu puteaţi să-i invitaţi pe ziariştii dornici de aflarea unor opinii oficiale ale reprezentanţilor de marcă ai comunităţii la o conferinţă de presă, aşa cum vă obligă legea să organizaţi!? Cum aţi şi făcut una – cu temă/ dedicaţie – la sfârşitul acelei săptămâni.

În ceea ce priveşte desfăşurarea propriu-zisă a evenimentelor în data de 19 iunie, formulăm următoarele obiecţii, susţinute de argumentele obiective oferite de vizionarea – în mod repetat – a înregistrării video a acestei şedinţe:

– la remarca noastră cum că nu toţi invitaţii la şedinţă fuseseră aşezaţi în prezidiu (cum s-a întâmplat cu dl primar Gutău şi cu misitul preşedintelui Consiliului Judeţean, poposit după începerea şedinţei), aţi replicat prompt şi tăios: „îmi prezentaţi o situaţie, sau îmi faceţi mie organizare aici, că dacă-mi faceţi organizare, atunci n-are niciun rost să discutăm;… dumneavoastră porniţi discuţia complet eronat, vă rog să vă vedeţi de prezentarea d-stră”.

Timp în care dl Gutău, abia venit, luând repede pulsul locului, începe să pună presiune, zicând: „eu am timpul măsurat, vă rog să vorbiţi…”;

iar dl Vîncea, reprezentant al Confederaţiei Cartel Alfa (la care-i afiliată federaţia care are vreo 10-12 sindicalişti în  liceul Oltchim), punea periodic gaz pe foc, ca şi cum ar fi avut alt interes decât noi: „domnu’ Pană, hai domnule că mai avem … spuneţi domne ce aveţi de spus”;

În încercarea de a purta un dialog civilizat cu dl primar Gutău M. şi cu d-na Bică A., folosind forţa argumentelor şi contraargumentelor, întemeindu-ne susţinerile pe documente, le-am adresat acestora unele întrebări, referindu-ne la chestiuni punctuale, precum:

caracterul de obligativitate al avizului conform dat de inspectoratul şcolar judeţean pentru proiectul reţelei şcolare remis de autoritatea publică locală;

tema introdusă anterior în discuţia publică de către primar, care a susţinut că asigură/ nu asigură locuri de muncă pentru personalul disponibilizat ca urmare a desfiinţării L. T. Oltchim (în funcţie de poziţia acestora faţă de momentul în care urma să se producă aceasta);

declaraţia primarului conform căreia Universitatea din Piteşti dispunea deja de acordul Ministrului de atunci al  Educaţiei, înainte de a solicita Primăriei municipiului imobilul (teren şi clădiri) în care funcţionează Liceul Oltchim;

În tot acest timp aţi asistat pasiv la ieşirile intempestive ale d-lui Gutău M., cel care, agitat şi pe tonuri poruncitoare, gesticulând precipitat cu mâna stângă (prin faţa d-nei director Achim Manuela Ioana, lovind dosarul aflat în faţa acesteia, trântindu-şi telefonul pe dosarul aflat în faţa sa pe masă), ni s-a adresat: „domnule profesor, nu ne puneţi la punct... vorbiţi, nu ne… chiar credeţi că discutaţi cu orcine aicea? Vă rog, prezentaţi punctul d-stră de vedere şi vă spunem şi noi… nu vreau aroganţă, eu nu sunt obişnuit cu… chiar ne luaţi la…”.

Din când în când, din off, se auzea glasul lui Vîncea: „Mai aveţi domnu’ Pană sau…”.

D-le prefect Marin Florian,

În tot acest timp, d-stră – în calitate de preşedinte/ moderator – nu aţi avut nicio reacţie faţă de niciuna din aceste intervenţii neavenite, care aveau doar rolul de a pune o presiune suplimentară pe cel care expunea cazul supus atenţiei comisiei.

În schimb, după doar 19;48 minute, aţi simtit şi d-stră, d-le prefect Marin Florian nevoia să (re)interveniţi, pretinzându-ne să conchidem; „în concluzie, mai limitaţi un picfaceţi o expunere… dar trebuie să ajungem undeva. V-aş ruga mai puţine ironii că nu e cazul… în decursul prezentării aţi presărat ironii cu duiumul… vă rog să prezentaţi în continuare şi vă rog să încetaţi cu ironiile în prezentare”;

La încercarea d-lui prof. Pană Tiberiu de a prezenta date concludente referitoare la gradul de cuprindere a tinerilor în cadrul filialelor vâlcene ale Universităţii din Piteşti („Hai să vedem ce reprezintă Universitatea din Piteşti la nivel de municipiu…”), atât d-stră cât şi primarul Gutău Mircia aţi sărit ca arşi:

– dl Gutău M. (în mod repetat): „nu stabiliţi d-stră oportunitatea… ”;

– dl Marin F.: „haideţi, vă rog… încă odată vă rog să vă apropiaţi de prezentarea a ceea ce doriţi, să finalizaţi astăzi, pentru că altfel nu stau să ascult o oră şi jumătate (deşi trecuseră doar… 21 de minute de la începutul şedinţei, n. n.) de expuneri, ironii şi tot felul de”, adăugând pe acelaşi ton ferm/ autoritar, care nu admitea nicio replică: „aştept până la final, am înţeles expunerea…”.

Afirmaţii din care ar fi trebuit să fim prea proşti (şi nu era cazul) ca să nu înţelegem că nu trebuie să mai spunem nimic, pentru că, oricum, am face-o degeaba.

La insistenţa d-lui Pană Tiberiu de a prezenta datele referitoare la „situaţia înscrierii la secţiile filialei vâlcene ale Universităţii din Piteşti, în anul universitar 2016-2017” a intervenit  d-na suprefect Aurora Gherghina, zicând: „NU FACE OBIECTUL… NU-I TREABA NOASTRĂ…”. Intervenţie salvatoare, care i-a permis d-lui prefect să pretindă celui care încerca să continue să expună cazul: „vă rog să încheiaţi cu concluzia …”!!!

Deşi de la începutul şedinţei trecuseră doar… 23 (douăzecişitrei) de minute!!

Pe când dl Gutău a putut evolua nestingherit doar la… libere, putând spune orice despre orice altceva/ oricine altcineva, evitând cu abilitate să răspundă unor solicitări/întrebări punctuale ale noastre, dl Pană a evoluat doar la… impuse, prin constrângeri rostite de către oricine simţea nevoia să o facă. Solicitându-i-se în mod repetat să rămână la cestiune, numai la cestiune şi s-o epuizeze cât mai repede, că deja se cunoştea despre ce este vorba!

Mai grav este faptul că, fără să aveţi niciun fel de reacţie, încercând să întrerupeţi vorbitorul, sau să-i solicitaţi să administreze dovezi pentru calomniile pe care le debita public cu seninătate (oricum, în afara temei supusă atenţiei comisiei), i-aţi permis d-lui Gutău Mircia să-l hărţuiască permanent pe dl prof. Pană Tiberiu, care a fost acuzat în mod repetat de către primar că deja ar fi sesizat în scris la toate instituţiile statului. Conform spuselor d-lui Gutău, dl Pană a făcut astfel „un lucru pe  care-l faceţi de-o viaţă şi aţi scris la DNA, la prim-ministru, la poliţia cutare (cu trimitere ţintită la cazul în speţă, desfiinţarea Liceului Oltchim, n. n.)”.

La întrebările insistente ale d-lui Pană, care-i cerea primarului să probeze afirmaţiile neadevărate pe care le făcea, dl Gutău M. a început să dea înapoi, zicând: „poate aţi pus pe altcineva… dar vorbele sânt ale dumneavoastră”! Şi desena în aer cu mâna dreaptă, mimând scrisul de mână. Oricum, d-stră…NIMIC! Stană de peatră, nu alta!

Întrebat insistent de către dl Pană dacă: „O susţineţi pe-asta c-am scris eu, vă rog eu mult de tot”, Gutău a răspuns sigur pe sine: „numai dumneavoastră scrieţi hârtii! V-arăt o hârtie pe care aţi trimis-o în 2014 la minister, o am în maşină… v-arăt hârtiuţa din maşină”! Şi punând mâna pe telefonul său mobil – sub privirile d-stră îngăduitoare şi încurajatoare(!?) – şi-a sunat şi certat… subalternii! Care i-au răspuns după vreun minut de sforţări repetate (conform înregistrării, vorbeşte la telefon de la minutul 34;47 la minutul 35;14):

Dând cu greu de un cirac, (pe care îl întreabă unde este) îi cere să-l sune pe şofer (care nu-i răspundea primarului), ca să-i aducă din portbagaj o reclamaţie făcută de profesorul Pană la minister în 2014. Un dosar, să mi-l aducă aicea.”

În tot acest timp, deşi se afla la circa 1,5 metri de d-stră, dl GUTĂU M., care vorbea tare la telefon, îl acoperea (vocal) pe dl Vîncea care, deşi se afla la vreo 3-4 metri de primar, s-a oprit din vorbit, remarcând ironic:

– „ca vâlcenii nu scriu, nu reclamă nimenieste locul I pă ţară… vâlcenii în reclamaţii”! Iar vecinul său de scaun, dl Drăguţ, expert în topică aplicată, a remarcat sfătos: „sîntem şi noi la ceva buni”!

Adresându-se prefectului, cu referire la subiectul introdus ad-hoc pe agendă de discuţiile telefonice ale lui Gutău, dl Vîncea a continuat: „D-stră aveţi experienţă, c-aţi fost inspector şef şi cunoaşteţi”, ceea ce aţi şi confirmat: „Da, am, din păcate”!

Nu aţi dovedit deloc aceeaşi atitudine promptă şi faţă de afirmaţiile calomnioase ale d-lui Gutău, căruia i-aţi permis să-l hărţuiască astfel pe dl prof. Pană, fără niciun fel de împotrivire din parte-vă (nici măcar formală sau… mimată!).

Palpitant, nu!? Prin tăcerea d-stră îndelung exersată, care putea fi productivă (în cazul în care, pus sub presiune, avea loc auto/demascarea petiţionarului subversiv), se vedea/ simţea expertiza d-stră în prinderea/ demascarea celor care-şi exercită cu bună-credinţă un drept: cel de… petiţionare! Să-i prindem şi să-i demascăm public, să-i înfierăm şi condamnăm pe toţi cei care exercită cu bună credinţă acest drept constituţional! Să fie tot ca înainte de 1989, că mulţi spun că tot… înainte era mai bine! Apropo! Dacă cumva, după plecarea noastră din Prefectură s-a întors dl Gutău şi a administrat oficial dovada unui asemenea gest condamnabil al d-lui Pană, vă solicităm să ne remiteţi şi nouă un exemplar al ruşinoasei şi condamnabilei misive a acestuia (certificat de conformitate cu originalul), pentru a adopta – la sugestia şi beneficiind de expertiza d-stră, desigur – măsurile legale care se impun a fi luate, chiar şi cu o întârziere de 3-4 ani, deoarece individul chiar că merită o lecţie!

Dar câte nu ar mai fi de spus şi de scris despre istorica şedinţă a Comisiei de Dialog Social! Ce dialoguri suculente, pline de conţinut am mai avut! Aproape că nu a mai rămas nimic de soluţionat! La care fiecare a venit cu ce a avut:

A. dl Gutău cu sine şi cu falsele petarde verbale pe care le-a lansat tot timpul şi din toate poziţiile: că nu’ş ce/ câţi seralişti care nu frecventează cursurile, că există clase care funcţionează sub efective, că face dezbateri publice pentru restructurarea reţelei şcolare etc. etc.); în rest, nimic! Doar reafirmarea hotărârii nestrămutate de a face, indiferent de opinia oponenţilor.

B. d-na Bică Andra, pe tonuri joase, nederanjante, a asigurat pe toată lumea de… nimic! Numai ce i se pretindea să spună ceva, că d-aia am înţeles că o invitaseră-ţi acolo, nu reuşea să rostească nimic fără ajutorul de neprecupeţit al d-stră! Care, parcă îi aşezaţi vorbele în gură! Şi le rosteaţi înaintea dânsei, dându-i astfel ocazia să vă urmeze când le extrăgea şi dânsa.

DEOARECE EXISTĂ RISCUL CA, ODATĂ CU TRECEREA TIMPULUI, SĂ AVEŢI ALTE IMPRESII DESPRE CELE ÎNTÂMPLATE ÎN DATA DE 19 IUNIE în cadrul şedinţei, ne manifestăm disponibilitatea de A FACE O VIZIONARE ÎN COMUN a celor petrecute atunci, acolo. Pentru că ÎNREGISTRAREA VIDEO REDĂ FIDELfără subiectivisme, sentimente şi/sau resentimenteadevărul gol-goluţ despre faptele fiecăruia dintre noi, protagonişti de conjunctură ai acelei nefericite…  întâmplări.

Pentru a putea astfel cântărí împreună „ironiile” pretins a fi fost presărate de noi „cu duiumul”, pe care aţi simţit nevoia să le înfieraţi cu mânie prefectorială (chiar şi în… absenţa acestora), iar de cealaltă parte, ca să contabilizăm durata şi tipul reacţiilor unora dintre invitaţi şi pe cele ale unora dintre membrii comisiei. Ca să realizăm cam ce-i mâná în luptă pe fiecare dintre aceştia.

Şi încă ceva: dacă d-lui Gutău i-aţi permis să exprime când a vrut şi ce a vrut, pe tonuri şi cu gesturi care-i sunt familiare, pe d-na director Achim, reprezentanta L. T. Oltchim aţi pus-o din prima la punct, întrebând-o doar dacă a remis un material (înregistrat anterior şedinţei la secretariatul Prefecturii). Şi gata! Nici n-a apucat să confirme formal, dar să mai zică şi altceva…

Referitor la alte susţineri privind organizarea învăţământului vâlcean/ municipal, aşa cum le-a rostit la fel de sigur pe sine dl Gutău (dar care, raportate la obligaţiile legale de a face, care revin Consiliului local şi nu primarului), ne-am fi bucurat să auzim/ remarcăm faptul că aveaţi o oarecare reacţie de neîncredere, ca să nu zicem de… altceva. Dar nu a fost să fie! Nici d-stră şi nici d-na Bică Andra, gestionara bunului mers al treburilor din întregul învăţământ preuniversitar judeţean, nu aţi avut/ manifestat nicio urmă de îndoială sau de neîncredere că lucrurile ar putea să stea altfel decât le înfăţişa primarul.

Fiţi sigur că despre ce a însemnat şi ce înseamnă învăţământul vâlcean, care sunt răspunderile legale care revin fiecăreia dintre părţile implicate în gestionarea acestuia şi în ce măsură se şi achită de ele (fără a se exercita presiuni şi ingerinţe), o să mai avem ocazia să discutăm. Respectând cu acel prilej toate convenţiile unanim acceptate, referitoare la dialogul… social.

Desigur că, apelând la Instituţia Prefectului, nu ne doream decât să ne asiguraţi cadrul pentru o discuţie, nu pentru a ne înfiera în mod repetat şi total gratuit. Discuţie care presupunea, ca de fiecare dată la şedinţele de până acum ale Comisiei, să ne asiguraţi posibilitatea de a proiecta materialele (acte, grafice, statistici, scheme etc.) pe care le pregătisem şi instalasem a priori pe calculatorul instituţiei, atât noi cât şi reprezentanta liceului. Posibilitate pe care ne-aţi refuzat-o hotărât, atitudine pe care n-am înţeles-o în niciun fel. Cum nu ne aşteptam nici că făcând-o, vom rezolva problema creată în comunitate de dl Gutău, prin comunicarea publică a intenţiei sale de a desfiinţa Liceul Tehnologic Oltchim.

Având în vedere toate cele de mai sus,

1. Vă solicităm să ne administraţi dovada/ dovezile tuturor demersurilor oficiale pe care  le-aţi făcut până acum, pentru a vă achita de obligaţiile legale care vă revin în calitate de prefect, referitoare la situaţia L. T. Oltchim din Râmnicu Vâlcea.

2. Totodată, vă solicităm să precizaţi/ comunicaţi şi poziţia pe care aţi adoptat-o faţă de subiectul în speţă, prin exercitarea obligaţiei d-stră ca prefect, referitoare la verificarea legalităţii actelor „consiliului local sau al primarului”, precum şi care a fost dispoziţia d-stră „în cazul în care consideră actul ilegal. Actul ilegal este suspendat de drept” (Constituţia României, art. 123 alin. (5)).

Considerăm că în speţă se impune exercitarea de către d-stră a acestei obligaţii, cu atât mai mult cu cât, „între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare” (Ibidem, alin. (4)). Cel puţin în teorie, că în practică…

În condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 115  alin. (2) şi (7) din Legea nr. 215/2001: „Dispoziţiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor (alin. (2))”, iar „Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condiţiile legii care îi reglementează activitatea” (cf. dispoz. alin. (7)), considerăm că este normal ca deja să existe o decizie a instituţiei pe care o conduceţi, referitoare la legalitatea acestor acte/hotărâri ale Consiliului local din Rm. Vâlcea:

Hotărârea nr. 232/16.VI.2017 a Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea;

Hotărârea nr. 233/16.VI.2017 a Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea.

De asemenea, vă solicităm să vă exercitaţi atribuţia de control al legalităţii tuturor dispoziţiilor emise de către dl primar Gutău Mircia în activitatea sa recentă de pregătire, desfăşurare, finalizare a acţiunilor privind desfiinţarea Liceului Tehnologic Oltchim.

Apelăm la această cale a solicitării exercitării de către d-stră a dreptului de tutelă administrativă, fiindcă aveţi posibilitatea şi obligaţia de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ acte administrative emise de autorităţile publice locale,  deoarece numai actele administrative „sunt emise în regim de putere publică”, iar d-stră, în calitate de prefect, sunteţigarantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local” (cf. dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004).

Facem precizarea că avem în vedere şi adresa comună, remisă de primărie/ primar în data de 07 iunie 2017, atât Inspectoratului Şcolar Vâlcea cât şi Liceului Tehnologic Oltchim. Adresă comună (emisă sub nr. 22.150 în data de  07.06.2017), prin care s-a solicitat ca fiecare dintre ele să convoace de îndată consiliul de administraţie şi să-şi dea acordul în vederea demarării procedurilor privind transmiterea imobilului (în care îşi desfăşoară activitatea L. T. Oltchim) – compus din teren şi clădiri – din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului (pentru ca, ulterior, să se poată realiza transferul/schimbul prin intermediul Ministerului Educaţiei Naţionale). Asta neînsemnând altceva decât desfiinţarea Liceului Tehnologic Oltchim, aşa cum s-a şi indicat în adresă, prin mutarea în alte unităţi şcolare a salariaţilor şi elevilor.

Prin adresă s-a comunicat expres că, în ce priveşte: „PERSONALUL DIDACTIC, ACESTA NU VA FI DISPONIBILIZAT ŞI, ÎN FUNCŢIE SE SPECIALIZAREA CADRULUI DIDACTIC, ACESTA URMEAZĂ A PREDA ÎN CADRUL ALTOR LICEEE UNDE ELEVII VOR FI REDISTRIBUIŢI, IAR PERSONALUL NEDIDACTIC VA FI ŞI EL REDISTRIBUIT LA ALTE LICEE.” Era de fapt recunoaşterea acţiunii intempestive a primăriei/primarului de desfiinţare a liceului, care-şi pierde astfel personalitatea juridică.

Ne exprimăm speranţa că în exercitarea acestor atribuţii ale funcţiei d-stră, dacă nu aţi făcut-o încă, veţi dovedi aceeaşi acribie pe care aţi probat-o – cu vârf şi îndesat – în relaţia cu noi. Suntem siguri că în ce vă priveşte, putem conta pe asta.

Mulţumindu-vă pentru solicitudine, aşteptăm răspunsurile instituţiei pe care o conduceţi, la toate întrebările de mai sus.

Anexăm şi un număr de 16 file, referitoare la activităţi… sociale ale asistentului intervenient STOICA GABRIEL:

6 file, referitoare la un număr de 10 cauze (dintre muult mai multele pe care dl  STOICA GABRIEL le-a avut pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea) şi alte

10 file, care se referă la alte 10 cauze pe care acelaşi personaj le-a avut pe rolul Tribunalului Vâlcea/ Curţii de Apel Piteşti/ Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a României

Vă sugerăm să manifestaţi un plus de interes/atenţie pentru Dosarul nr. 3.777/288/2016 de pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi pentru Dosarul nr. 10.444/90/2012 (în care a fost judecat pentru infracţiunea de… omor), soluţionat de Î.C.J.C.R. prin Decizia nr. 1.868 din 30.05.2014.

Să tot ai asemenea mosafiri la parastasul L. T. Oltchim, pe care să-i laşi să spună ce le trece prin cap, sau doar ce li s-a… comandat! Şi să-i mai şi inviţi să ia cuvântul!

Oricum ar fi, ţineţi-l aproape! Cine ştie când şi cui îi mai poate fi util! Potenţial are, mai trebuie puţin şcolit… Poate tot pe la universitatea de vară/ iarnă din Piteşti, filiala… Colibaşi. Astea da dialog… social şi democraţie! Din fiecare, cât cuprinde. Aferim!

Semnături indescifrabile…

___________________________

[1] Convenţia 87 a OIM, Libertatea de asociere şi protecţia dreptului la organizare, 1948, (C87): http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C087

Convenţia 98 a OIM, Dreptul la organizare şi la negocieri colective, 1949, (C98): http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C098

Convenţia 144 a OIM, Consultarea tripartită, 1976,  (C144): http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C144

Convenţia 154 a OIM, Negocierile colective, 1981, la link-ul: http://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=1000:12100:0::NO::P12100_INSTRUMENT_ID:31 2299

Recomandarea 152 a OIM, Consultarea tripartită, 1976: http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?R152

Recomandarea 091 a OIM, Acordurile colective, 1951: http://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXPUB:55:0:::55:P55_TYPE,P55_LANG,             P55_DOCUMENT,P55_NODE:REC,en,R091,/Document

[Toate directivele sunt disponibile şi în limba română, la aceeaşi adresă, având la sfârşit RO]

Ca să realizăm cam pe unde ne situăm printre statele  din Europa comună, cu cine empatizăm în mod special, vezi şi materialul de la link-ul: http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf

[2] DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două sau mai multe persoane. ♦ Spec. Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ Spec. Procedeu literar specific genului epic sau dramatic, constând în alternarea replicilor personajelor. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog (1). [Pr.: di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. sursa: DEX ’09

DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. sursa: DEX ’98 (1998).                                 DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două sau mai multe persoane. ♦ Spec. Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ Spec. Procedeu literar specific genului epic sau dramatic, constând în alternarea replicilor personajelor. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog (1). [Pr.: di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. sursa: DEX ’09

DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. sursa: DEX ’98 (1998)

DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două sau mai multe persoane. Însăila lungi dialoguri între personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. Tipul Ziței este redat admirabil, mai ales în dialogul ei cu Veta. IBRĂILEANU, S. 48. ◊ Fig. Oltul începe să stea de vorbă cu pietrele, și, în liniștea imensă care acoperă lumea, marele lor dialog se aude. BOGZA, C. O. 133. ♦ Forma în care sînt scrise, de obicei, operele dramatice; (într-o operă literară) pasaj în care se redă convorbirea între două sau mai multe personaje. (La sg. cu valoare de pl.) Limbajul, dialogul, este partea esențială a acestor schițe. IBRĂILEANU, SP. CR. 237. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog (1). Dialogurile lui Lucian. – Pronunțat: di-a-. sursa: DLRLC (1955-1957)

dialóg (di-a-) s. n., pl. dialóguri sursa: DOOM 2 (2005)

dialóg s. n. (sil. di-a-), pl. dialóguri sursa: Ortografic (2002)

DIALÓG s. v. discuție. sursa: Sinonime (2002)

DIALÓG s.n. 1. Conversație, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactată sub formă de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discuție între două persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos]. sursa: DN (1986)

DIALÓG s. n. 1. conversație între doi vorbitori. 2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc. 3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar. ◊ scriere redactată sub formă de dialog (1). 4. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< fr. dialogue, lat. dialogus)  sursa: MDN ’00 (2000)

DIALÓG ~uri n. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală (între două persoane); discuție; convorbire. 2) Formă de convorbire între personajele unei opere literare. [Sil. di-a-] /<fr. Dialoguer  sursa: NODEX (2002)

dialog n. 1. convorbire între două sau mai multe persoane: dialogul se întâlnește adesea în fabulă și în dramă; 2. operă literară în formă de convorbire:Dialogurile lui Platon. sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

* dialóg n., pl. urĭ și oage (vgr. diá-logos, d. logos, cuvînt. V. cata-log). Conversațiune, convorbire. Carte în formă de conversațiune. sursa: Scriban (1939)

[3] DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike <dialegomai – discut].   sursa: DN (1986)

DIALÉCTICĂ f. 1) (în opoziție cu metafizică) Știință care se ocupă cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii, societății și gândirii. 2) Teorie și metodă generală de cercetare a realității, care privește fenomenele ca fiind în strânsă legătură și în condiționare reciprocă. 3) (în filozofia antică) Arta descoperirii adevărului prin confruntarea raționamentelor contrare. 4) Evoluție a lucrurilor; dezvoltare; mișcare. [Sil. di-a-] /<fr. dialectique, lat.dialecticus sursa: NODEX (2002)

dialectică f. arta de a raționa într´un mod metodic. Dialectica se preocupă mai mult de forma și de modul de a prezenta ideile, pe când logica are de obiect fondul cugetării și ideile înseși. sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

[4] DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Proces de gândire care rezidă în analiza și discutarea argumentelor contradictorii, în scopul descoperirii adevărului; arta de a ajunge la adevăr prin dialog. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. sursa: DEX ’09

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. sursa: DEX ’98 (1998)

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -e, adj. 1. (În filozofia marxistă; adesea ca o determinare a noțiunilor «metodă», «gîndire», «filozofie», «concepție» etc.) Care este conform cu principiile dialecticii sau confirmă aceste principii; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii sau se bazează pe dialectică. Pentru filozofia dialectică nu există nimic definitiv, absolut, sacru; la toate și în toate ea dezvăluie caracterul lor trecător; în fața ei nu există nimic altceva decît procesul neîntrerupt de apariție și dispariție, de ridicare continuă de la inferior la superior. MARX-ENGELS, O. A. II 393. ◊ Materialism dialectic v. materialism. 2. (În antichitate) Care utilizează raționamente în contradictoriu sau se face pe baza unor astfel de raționamente. În antichitate, unii filozofi socoteau că descoperirea contrazicerilor în gîndire și ciocnirea părerilor contrarii constituie cel mai bun mijloc de a ajunge la adevăr. Acest mod dialectic de gîndire, extins mai tîrziu asupra fenomenelor naturii, a devenit metoda dialectică de cunoaștere a naturii. STALIN, PROBL. LEN. 553. – Pronunțat: di-a-. sursa: DLRLC (1955-1957)

DIALÉCTIC, -Ă adj. 1. Conform principiilor dialecticii; bazat pe pozițiile dialecticii. 2. (În filozofia antică) Care folosește raționamente contradictorii. [Cf. fr.dialectique, lat. dialecticus]. sursa: DN (1986)

DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (fr. dialectique, lat. dialecticus) sursa: MDN ’00 (2000)

DIALÉCTIC, -Ădialectici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Teorie generală a principiilor devenirii realității, a dezvoltării naturii, societății și gândirii; teorie și metodă generală de cunoaștere a realității și de transformare revoluționară a acesteia. 2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazează pe dialectică. sursa: DLRC (1980)

DIALÉCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dialectică; propriu dialecticii. Metodă ~că. 2) (în filozofia antică) Care recurge la teze și antiteze pentru a demonstra un adevăr; bazat pe teze și antiteze. Discurs ~. [Sil. di-a-] /<fr. dialectique, lat. Dialecticus sursa: NODEX (2002)

* dialéctic, -ă adj. (vgr. dialiktikós). Relativ la dialectică. S.m. Care știe, care predă dialectica. Care raționează metodic. S.f. Arta de a raționa metodic și corect. Adv. În mod dialectic. sursa: Scriban (1939)»


P. S.: Printr-o ADRESĂ – făcută doar de formă – emisă de Prefectură cu nr. 8.860 din 02 august 2017, (pe care am primit-o pe 07 august 2017), ni s-au comunicat vagi impresii de lectură ale stafului prefectural al d-lui Marin F. Care nu aveau nimic de-a face cu fondul problemei. În ce-l privește, în privat, prefectul a acuzat șocul produs de veridicitatea și realismul alegațiilor noastre. Cu atât mai mult cu cât acestea erau susținute și de IMAGINI, care nu puteau fi acuzate de subiectivitate!

Înregistrarea VIDEO a ședinței, pe care o postasem pe un site sigur: https://www.dailymotion.com/panatiberiu/videos

Așa cum o să vedem în episodul următor, acest adevărat dialog al surzilor a continuat. Punându-l pe bietul prefect în fața unor probleme – aparent – fără ieșire! Deși soluțiile acestora țineau strict de competențele funcției pe care – în ce ne privește – doar se făcea că le… exercită! Așa cum i se părea lui că-i mai bine și mai util! Pentru cine, urmează să deduceți fiecare dintre d-stră, după parcurgerea acestor materiale. Că de-aia Prefectul este desemnat de baronul politic local și se pretinde c-ar fi reprezentantul Guvernului în teritoriu!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

 


Sursa foto copertă

Taxi – Ca ei

Melodie dedicată „cu profundă repulsie și nedisimulată ură, tuturor celor responsabili. Tuturor.”

Las Fierbinți – Prefectul și Primarul.

 

 

 

 

 

 

Un gând despre “Ce-am avut și ce-am pierdut: prefectul Marin Florian (I)

  1. Pingback: D-le primar GUTĂU Mircia, când remiteți fiecărui contribuabil SCRISOAREA ANUALĂ prevăzută de legislația în vigoare!? – Periegheze

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.