BASARABIA – DRAGOSTEA MEA PIERDUTĂ (V)

Motto: „Nu putem concepe existenţa neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre şi Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre.”  – Gheorghe Brătianu

 

În general, evenimentele istorice care au jalonat drumul sinuos al Basarabiei până la unirea cu România sunt cunoscute. Motiv pentru care ne rezumăm să facem doar o sumară prezentare a acestora, insistând asupra conținutului unor documente relevante. Spre pioasă aducere aminte a unor fapte istorice, de la care se împlinesc 101 ani. Fapte ale acelora care, pe bună dreptate, pot fi considerați ca fiind făptuitori de țară. Chiar dacă mai târziu, în alte condiții istorice, mulți dintre ei au pătimit pentru susținerea neclintitei lor voințe de unire.

Evenimentele revoluționare din februarie – martie 1917 din Rusia au avut un amplu ecou – și urmări pe măsură – în teritoriul dintre Prut și Nistru. Constituirea Partidului Național Moldovenesc (în aprilie 1917), organizarea și desfășurarea congreselor unor categorii sociale sau organizații profesionale ale populației din Basarabia (țărani, cler, învățători, soldați), constituirea Sfatului Țării (care cuprindea 156 deputați, din care 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec), proclamarea Republicii Democratice Federative Moldovenești și a independenței acesteia (la 24 ianuarie 1918), au fost prezentate în episodul anterior.

Anul 1918 a început extrem de prost pentru regatul României. Aflată sub condițiile unui armistițiu acceptat cu greu, abandonată de o Rusie devenită bolșevică (și care denunțase caracterul imperialist al războiului, încheind pace separată cu Centralii), rămânând singura combatantă de pe frontul de est, România nu mai putea continua să lupte. După demisia guvernului condus de Ionel Brătianu și eșecul celui prezidat de Alexandru Averescu de a evita acceptarea unor condiții umilitoare de pace, regele Ferdinand I a încredințat misiunea formării guvernului lui Alexandru Marghiloman, politician conservator filogerman, care în perioada ocupației rămăsese la București.

Chiar în condițiile unei atitudini favorabile a Germaniei față de revenirea Basarabiei la România, autoritățile de la Iași doreau ca acest lucru să nu fie perceput drept o acțiune reparatorie pentru eventuala cedare a Dobrogei și a acceptării celorlalte condiții economice și teritoriale, care urmau să fie impuse de Puterile Centrale. 

08.03.2019 Sfatul ȚăriiChișinău – Clădirea în care s-au desfășurat lucrările Sfatului Țării

La 11/24 martie 1918, Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, adresa o telegramă regelui Ferdinand I, în care arăta:
„M.S. Regelui – Iași,
În numele Sfatului Țării, care reprezintă poporul românesc din Basarabia, desrobit de jugul secular, aduc Majestății Voastre expresiunea credinței neclintite a întregului popor românesc din România Răsăriteană, care în unire cu țara-mumă vede chezășia desvoltărei sale libere, calea neîmpiedicată spre cultura națională și dreptatea socială.
– Al Majestății Voastre prea plecat servitor, –
Ion Inculeț,
Președintele Sfatului Țării din Basarabia”.

Ziua de 27 martie/ 9 aprilie 1918 părea să fie una normală. Era o „zi frumoasă de primăvară timpurie”, anotimp care venise parcă mai devreme decât altădată, timp în care, în Chișinău „puteai vedea înfloriţi chiar unii cireşi”. Orașul fremăta de febra împlinirii unei vechi dorințe. Pentru care populația românească era pregătită. Zi pe care și-o dorise și o aștepta să vină de atâta vreme.

Prezent al Chișinău, Alexandru Marghiloman a cerut permisiunea să rostească o scurtă alocuțiune în fața Sfatului Țării și să prezinte Declarația guvernului român. În discursul său, președintele Consiliului de Miniștri al României a remarcat: „Din constatările și tratativele cu reprezentanții diferitelor fracțiuni și partide ale Parlamentului (Sfatului Țării, n. n.), eu am înțeles doar la dorințele și cerințele dictate de vremuri și împrejurări, pe care noi trebuie să le îndeplinim în conformitate cu obiceiurile locale, moravurile, libertățile și drepturile câștigate de domniile voastre și cari nu sunt în contrazicere cu interesele marei, unitei și nedespărțitei RomâniiUnirea Basarabiei cu România trebuie să se facă cu condițiunea păstrării particularităților locale ale acestei țări.” Iar în Declarație a evidențiat toate aceste „particularități locale”, pe care, după unire, Guvernul României se angaja să le respecte. După care „a declarat că el ar dori, ca parlamentul să poată discuta cu toată libertatea propunerea guvernului român și de aceea el cu reprezentanții săi părăsește sala”, precum și clădirea parlamentului. 

Un discurs emoționant a rostit și Ion Buzdugan, unul din cei doi secretari ai Sfatului Țării, care i-a chemat pe patrioții prezenți să voteze pentru unire: „Las ca poporul nostru, țara noastră și toată lumea să știe, că noi Românii basarabeni, care am suferit un veac întreg sub jugul țarismului rus, că noi toți dorim unirea cu frații noștri de peste Prut, că noi vroim să fim și să rămânem pentru totdeauna împreună cu toți Românii…. Și în această oră solemnă, eu, domnilor deputați, în fața întregului popor și urmașilor, în fața istoriei și a omenirii întregi vă invit să vă faceți datoria până la sfârșit – să votați deschis și curajos pentru unirea Basarabiei cu România

În special adresez această rugăminte către țărănimea muncitoare mai cu seamă cea moldovenească și zic: pentru binele întregii țărănimi, pentru bine poporului nostru moldovenesc și a tuturor urmașilor, datoria domniilor voastre, țărani moldoveni, să votați pentru unire.

Fiți tari și îndepliniți-vă datoria, fiindcă ceasul unirii a sunat. Vă chem pe toți să votați cu îndrăzneală și deschis, ca istoria să fixeze pentru totdeauna numele tuturor fiilor adevărați ai poporului nostru moldovenesc, care au votat pentru unirea tuturor Românilor, a viitoarei Românii Mari”.

Constantin Stere, un alt mare patriot, a adresat cuvinte înălțătoare celor prezenți în adunare, pledând convingător pentru unire: „Domnilor deputați, în viața omului, ca și a popoarelor întregi, momente așa de înălțătoare nu sunt multe. Sunt profund emoționat pentru încrederea, pe care mi-ați acordat-o, și pentru greaua sarcină pe care ați pus-o pe umerii mei, dar simt și o bucurie nesfârșită, că îmi dați ar posibilitatea de a lupta pentru dreptul și libertatea poporului, al cărui fiu sunt….

Astăzi noi trebuie să hotărâm aceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară, asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere, pe care noi n-o putem ignora cu niciun fel de sofisme.

Nimeni, în afară de noi, n-are dreptul să vorbească și să hotărască ceva în numele poporului Basarabiei. Noi suntem aduși aici prin acel proces elementar istoric, care distruge temeliile cetăților și Bastiliei. Revoluția a adus la aceasta nu numai pe Ruși, ci și pe întreg poporul românesc.”

Ulterior, a vorbit  în limba rusă pentru deputații care-i reprezentau pe vorbitorii acestei limbi, ca să termine apoteotic, adresându-se reprezentanților fracțiunii țărănești: 

Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost acel cazan unde au fiert și s-au topit toate acele elemente, din cari s-a născut poporul român. Noi nu avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră.

Un veac fără sfârșit, noi, plecați, tăcuți, conștienți de slăbiciunea noastră, noi am dus jugul, un veac întreg limba noastră a fost interzisă, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată, ca o otravă revoluționară; sacrificii imense făceau aceia care doreau să își însușească începuturile culturii naționale.

Și acuma, când noi voim să intrăm ca stăpâni în casa noastră, reprezentanții minorităților n-au dreptul moral de a închide ușa în fața noastră. Nu uitați domnilor, că nu numai chestiunea dreptății naționale, ci și chestiunea dreptății sociale, cer să avem tăria și hotărârea de a lua asupra noastră răspunderea. Astăzi voi puteți da poporului pământul cerut de el în condițiunile acceptabile pentru el și nimeni nu poate garanta, că mâine voi veți putea avea această posibilitate.”

08.03.2019 Membrii Sfatului.jpgMembri ai Sfatului Țării 

Rezoluția de unire a Basarabiei cu România a fost supusă la vot de către Ion C. Inculeț, președintele Sfatului Țării din Basarabia, acesta anunțând și rezultatul votului: „Și acum, domnilor deputați, să-mi dați voie să vă duc la cunoștință rezultatul votării. Pentru rezoluția Blocului moldovenesc au votat 86 deputați, împotrivă 3; s-au abținut 36; absenți 13Cu majoritate de 86 voturi, împotrivă a 3, rezoluția pentru unirea Basarabiei cu România a Blocului moldovenesc este primită (aplauze furtunoase). Trăiască unirea cu România mamă!”

 Din cei 125 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă (Ştefan Balmez, funcţionar public, bulgar, Chişinău; Arcadie Osmolovschi, ucrainean; Mihail Starenki, ucrainean), 36 s-au abținut (în special din rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni), iar 13 deputați au absentat. De altfel, o prezentare detaliată a modului în care  a fost sau nu exercitat votul de către membrii Sfatului Țării, găsim în această Listă. Trebuie precizat că s-a stabilit ca votul să fie nominal și deschis.

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!”, se arăta în Actul Unirii, votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918.  În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pantelimon Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar.

Actul unirii cu Basarabia

Sfatul Ţării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiţii (nu întâmplător, erau aceleași pe care, în numele Guvernului României, anterior, le admisese Alexandru Marghiloman):

  1. Sfatul Ţării urma să ducă la bun sfârşit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecţiuni de guvernul român;
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Ţării, ales prin vot democratic;
  3. Sfatul Ţării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor şi oraşelor şi avea să numească funcţionarii administraţiei locale;
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
  5. Legile locale şi forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanţilor locali;
  6. Drepturile minorităţilor urmau să fie garantate prin lege şi respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii;
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret şi universal;
  10. Noua Constituţie urma să garanteze libertatea cuvântului şi a religiei;
  11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracţiuni politice în timpul revoluţiei.

După anunțarea rezultatului votului, Marghiloman s-a întors în sală și a cerut permisiunea să rostească o scurtă alocuțiune: „În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare!Declarație care a fost urmată de Aplauze furtunoase și strigăte: „Vivat!”, „Ura!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască Unirea în veci!”!

De altfel, procesul-verbal al acestei istorice ședințe a Sfatului Țării este documentul de căpătâi, în care sunt consemnate toate cele întâmplate acolo. Din acesta aflăm care a fost punctul de vedere – față de problema unirii Basarabiei cu România – al reprezentanților unor minorităților etnice. 

Interesant este faptul că, după acceptarea rezultatului votului acordat în favoarea Unirii Basarabiei cu România, Marghiloman a fost întrebat de către Ion Inculeț dacă Guvernul Românieiprimește condițiunile unirii, citite de către secretarul Buzdugan, din rezoluția Blocului moldovenesc, primite de către parlament ca declarație a Sfatului Țării?

Primul ministru d. Marghiloman se urcă din nou la tribună și declară că guvernul român primește în întregime atât litera cât și sensul condițiunilor unirii Basarabiei cu România pe bazele arătate în rezoluția Blocului moldovenesc, primite ca declarație a Sfatului Țării”. Declarație urmată, de asemenea, de aplauze furtunoase și strigăte „Ura”, „Trăiască unirea”, „Trăiască România Mare, nouă”.

Începută la ora „4 și 15 min p.m.”, ședința Sfatului a durat până la „ora 7 și 20 seara”, când președintele acesteia a declarat-o ca fiind închisă. 

Unul dintre participanții la aceste evenimente, bucovineanul Ovidiu Țopa, scria în memoriile sale: «S-a păşit la votare. Majoritatea covârşitoare a votat pentru unire. Numai câţiva ucraineni, ruşi şi evrei au votat împotrivă, unii dintre dânşii abţinându-se de la vot. Tot oraşul era în sărbătoare în această zi frumoasă de primăvară timpurie, în care puteai vedea înfloriţi chiar unii cireşi. Şi cu toate acestea, ieşind din clădirea împodobită cu frumoase steaguri tricolore am dat de un grup de oameni mai trişti. Au fost cursiştii mei transnistrieni care-mi spuneau „cu câtă plăcere am schimba noi cursul Nistrului, numai ca să încăpem şi noi în graniţele României”».

Referindu-se la momentele de însuflețire patriotică de după votul membrilor Sfatului, acesta scria: „Seara, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Alexandru Marghiloman a dat un banchet la care au participat vreo 200 de persoane. Am fost invitaţi şi noi refugiaţii, cu toate că eram adversari politici ai germanofilului Marghiloman. S-au ţinut vorbiri frumoase şi entuziaste. A vorbit şi câte un reprezentant al minorităţilor. După isprăvirea banchetului, am aşteptat la poarta de ieşire. La trecerea lui Marghiloman, însoţit şi de militari superiori germani, noi bucovinenii şi ardelenii i-am făcut o manifestaţie, strigând din răsputeri: „Noi vrem Ardealul şi Bucovina”. Bietul Marghiloman, care-l avea la dreapta sa pe neamţ, a întors mâinile spre noi, spunând: „Eu am făcut ce am putut, vor veni alţii şi vă vor da restul ce ni se cuvine.” Vorbe care – după mărturisirea aceluiași patriot bucovinean – erau susținute și de un comportament adecvat al celui care le rostise: «Un „trăiască” puternic a urmat cuvintelor frumoase rostite de acest patriot român, care la Bucureşti, sub ocupaţia germană, s-a înconjurat de mai mulţi bucovineni şi ardeleni, rămaşi acolo, întrebuinţându-i formal ca servitori, pentru a-i salva pe aceşti „dezertori” de la moarte, dacă ar fi dat nemţii de ei.» (Apud Sfatul Ţării (1917 – 1918)).

Luând act de istorica decizie a Sfatului Țării, regele Ferdinand I a trimis o telegramă în care arăta: „Sentimentul național ce se deșteaptă atât de puternic la Chișinău în timpul din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălțător al Sfatului Țării a solemnă afirmare. Un vis frumos a fost înfăptuit.” Referindu-se la bucata de pământ românesc aflată între Nistru și Prut, Nicolae Iorga declara: „Această bucată de pământ, Basarabia românească, pe care noi n-am cedat-o, n-am smuls-o militar, a venit de la sine la noi în momentul când a murit de moarte firească o împărăție internațională.”

La 30 martie/ 12 aprilie 1918, după întoarcerea lui Alexandru Marghiloman la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România. Iar Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost semnat la 9/22 aprilie 1918.

Unul dintre politicienii liberali de marcă din acea vreme, Ion Gh. Duca, referindu-se la acest moment, nota în memoriile sale: „…în vremurile întunecate pe care ne era dat să le trăim atunci la Iaşi, ziua în care Inculeţ şi Ciugureanu au venit cu Actul Unirii a fost o zi de nădejde şi de înălţare; Te-Deum-ul de la Mitropolie, în care am sărbătorit acest mare act istoric, va rămâne pururi întipărit în amintirea acelora ce au avut fericirea să ia parte la el. Interesant a fost şi banchetul de la Palat unde Inculeţ, ridicând paharul pentru Rege, l-a botezat Regele ţăranilor şi unde Stere a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de mare ofiţer…. După acest banchet, Familia Regală a ieşit pe balcon pentru a mulţumi mulţimii care o aclama pe stradă.” (I. Gh. Duca, Memorii, vol. IV, p. 108). În timpul refugiului din Moldova, casa regală și-a avut reședința în actualul Muzeu al unirii din Iași, în al cărui balcon au ieșit atunci cu toții, ca să salute publicul, care încinsese Hora unirii pe strada Lăpușneanu.

11.03.2019 Iași Parada militara30 martie 1918 – Iași: Parada militară organizată pentru a sărbători Unirea Basarabiei

Chiar dacă se consideră că generaţia unionistă a anului 1918 a beneficiat de un context intern şi internaţional favorabil Unirii, situaţia în care se afla atunci România era de-a dreptul dezastruoasă. Unirea Basarabiei s-a produs în condiţiile în care sudul României, (Oltenia, Muntenia şi Dobrogea), era ocupat de armatele Austro-Ungariei, Germaniei  Bulgariei şi Turciei, iar regele, guvernul şi ce mai rămăsese din armată se refugiaseră în Moldova.

În aceste condiții, voinţa moldovenilor din stânga Prutului de a reveni în hotarele lor fireşti, este cu atât mai meritorie. Deoarece moldovenii basarabeni au preferat unirea cu o ţară înfrântă în război, ocupată de inamic, obligată să plătească mari despăgubiri, cu o societate bulversată de consecinţele marilor pierderi suferite, decât să rămână într-o Rusie în care bolşevismul promitea marea şi sarea. Așa cum fac și mulți alții acum! 

08.03.2019 Romania in 1918

Problema de fond a actualei generații de politicieni români – de pe ambele maluri ale râului – este alegerea răspunsului corect la această întrebare de baraj: PRUTUL NE UNEŞTE sau NE… SEPARĂ!? Dilemă din care, cât timp fiecare dintre ei se gândește doar la propria-i sinecură, se pare că nu o să putem ieși prea curând.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ

__________________________________ 

Imagini pentru harta basarabia 1918Marcă poștală emisă de România în 1928, pentru comemorarea a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România

                  Marcă poștală emisă de serviciile poștale ale Republicii Moldova, în 1998, pentru comemorarea a 80 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

________________________________

Mihai Ciobanu și Orchestra Fraților Advahov – Casa parintească nu se vinde

1 decembrie 2018 la Soroca:

6 gânduri despre “BASARABIA – DRAGOSTEA MEA PIERDUTĂ (V)

    1. Alioșa, mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Un eveniment – cel petrecut în urmă cu… 101 ani – de la care tooot trece timpul! Și… nimic! Se pare că nouă ne lipsește acel… zvâc, pe care îl aveau înaintașii noștri.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.