OPRIŢI-VĂ! NU MAI PERVERTIŢI ISTORIA NAŢIONALĂ! (V)

Motto: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului
în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului,
fără de care nu există iubire de ţară.”
Mihai Eminescu

    Comuniştii şi urmaşii lor „legitimi” nu au încercat niciodată să explice faptul că Ziua Independenţei ar fi fost 9 mai şi nu 10 mai.
     Au considerat că era suficient să scoată din context câteva cuvinte din discursul lui Mihail Kogălniceanu pe care, repetându-le obsedant, urmăreau să acrediteze ideea că   rostindu-le cu patos, acesta ar fi proclamat atunci independenţa statului!

      Nu mai conta nici faptul că un simplu ministru – de capul lui – nu putea face acest lucru!

      Nici că Parlamentul României fiind bicameral, iar şedinţa din 9 mai 1877 nefiind una comună (a Camerei Deputaţilor şi Senatului), era necesar şi acordul camerei superioare a legislativului!

Iar şedinţa Senatului s-a ţinut separat, în 10 mai 1877!

Întâmplările istorice din ziua de 10 mai 1877

      În cadrul şedinţei Senatului, ţinută în dimineaţa zilei de 10 mai 1877, a fost  adoptată o Moţiune (cu unanimitate de voturi), în care se arăta că:

   „Senatul, luând act de poziţiunea făcută României de Imperiul Otoman, consideră Statul Român independent şi invită pe guvern a lucra ca independenţa ei să fie recunoscută şi garantată de marile puteri europene, a căror dreptate şi sprijin au contribuit în tot tinpul la dezvoltarea României”.

    Unde se făcea vorbire despre proclamarea… independenţei? S-a folosit aceeaşi „procedură” ca la Cameră!

   Luând act de atacurile neprovocate ale turcilor, Senatul constata doar existenţa unei stări de fapt – considerând „Statul Român independent”,invitând” guvernul să „lucreze” ca independenţa „să fie recunoscută şi garantată de marile puteri europene! Mai clar de atât nici că se poate!

 Ce s-a mai întâmplat în data de 10 mai?

    În cadrul prilejuit de Ziua Naţională (deci nu era o zi special aleasă!), s-a serbat şi afirmarea independenţei, pentru a nu determina reacţii violente din partea puterilor garante, cum    s-ar fi putut întâmpla printr-o zi aleasă doar pentru acest eveniment.

    La Mitropolie, în prezenţa tuturor factorilor constituţionali, după ce s-au tras 21 de salve de artilerie, a avut loc un Te Deum (serviciu religios oficiat într-o împrejurare solemnă, la începutul unor festivităţi). 


Ion C. Brătianu (1821-1891)

   Au urmat scurte cuvântări ale unor reprezentanţi ai guvernului, parlamentului, clerului, care   l-au salutat şi aclamat pe Carol I ca fiind „Domnul României libere şi independente” (Ion C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri), „suveranul neatârnat al românilor” (C. A. Rosetti, preşedintele Adunării Deputaţilor) etc..

    Ceva mai prudent, Al. Creţescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie i-a urat Domnitorului ca: „Providenţa să-ţi ajute a face să se recunoască de către Europa independenţa României”, iar Dimitrie Brătianu, vicepreşedintele Senatului, a aclamat: „Trăiască România independentă şi liberă”!                                      Răspunzând fiecărui vorbitor în parte, Carol I a spus, printre altele: „Azi, când ultima umbră de vasalitate a ţării a dispărut, regret mai puţin ca oricând de a fi părăsit patria şi familia şi sper ca România independentă va fi folositoare nu numai sie însăşi, dar chiar şi Europei întregi…”.

    În aceeaşi zi a fost făcut public Înaltul ordin de zi către armată şi a fost instituită prima decoraţie naţională – Steaua României.

    Această ceremonie sobră, având un caracter şi o participare strict naţionale, a fost prezentată amănunţit în materialul publicat în Monitorul Oficial, nr. 106, Miercuri, 11/23 mai 1877.

    Principele german Karl de Hohenzollern, născut la 8 aprilie 1839, fusese ales ca domnitor al României printr-un plebiscit organizat între 2/14 – 8/20 aprilie 1866, ultima zi din acest interval fiind chiar ziua în care împlinise 27 de ani.

   Alegerea datei Zilei Naţionale a ţării s-a datorat dorinţei lui Carol I care nu a fost de acord ca data sa de naştere (în care se născuse ca principe german), să dobândească o asemenea semnificaţie, acesta susţinând că atunci când a pus piciorul peacest sfânt pământ, (data de 8 mai 1866, când a debarcat la Turnu Severin, n. n.)  am devenit român”.

    Aşa că şi această „susţinere istorică” a senatorului Greblă era aiuristică!

   Credem că am dovedit cu prisosinţă că puterea continuă să manipuleze istoria noastră naţională, folosind-o ca pe un mijloc prin intermediul căruia urmăreşte doar influenţarea conştiinţelor unor oameni de bună credinţă, dar – intenţionat – dezinformaţi.

Cine, de ce şi cum poate manipula istoria

   „Procedura” uzitată de Toni Greblă (care nu este singulară!) – descrisă in extenso la începutul articolului – este încă un asemenea exemplu de utilizare manipulatoare a istoriei în discursul politic, prin „metode” precum:

– prezentarea trunchiată a evenimentelor;

– exagerarea (intenţionată) a rolului unor personalităţi în detrimentul contribuţiei reale a altora în adoptarea unor decizii şi desfăşurarea unor evenimente;

– extragerea unor fapte din contextul în care s-au desfăşurat şi prezentarea – în baza lor – a unor consideraţii – numai aparent  – obiective şi credibile!

   Culmea ingratitudinii, actualii politicieni nici măcar nu recunosc influenţa pe care o mai are propaganda comunistă asupra unora dintre ei, atunci când dovedesc la fel de puţin respect pentru adevăr şi lege ca şi predecesorii lor!

   Pentru că, a profita de ignoranţa crasă a altora, sau a le impune elucubraţiile propriei debilităţi intelectuale, asta înseamnă!

     Pentru un regim ilegitim, care-şi făcuse lege din încălcarea legii nu conta faptul că valabilitatea unui act juridic presupunea aprobarea lui de ambele camere ale Reprezentanţei Naţionale (cu excepţia acelor situaţii prevăzute expres de Constituţie) şi promulgarea lui de către şeful statului!       Că evenimentele derulate în cele două zile nu au fost rodul întâmplării, că ceremonia din 10 mai 1877 consacrată afirmării independenţei a fost un act deliberat/premeditat, sunt locuri comune.

     Astfel că, din 1877 până în 1947 (cu excepţia anilor 1917-1918, în teritoriul aflat sub controlul armatelor Puterilor Centrale), România şi-a serbat la 10 mai Ziua Naţională ca zi a independenţei.

    Din 1915, după decesul regelui Carol I, 10 mai a continuat să fie sărbătoarea cea mai apropiată de sufletul românilor, cum a rămas şi după 1 decembrie 1918, ziua unirii cu România a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului.

Sursa: http://evz.ro/poetul-vasile-alecsandri-a-scris-textul-povestea-imnului-regal-video.html

   Deşi ştim bine că istoria nu se face cu dacă, consider că în acest caz este normal să ne întrebăm cum s-ar fi procedat în situaţia în care războiul ruso-turc începea în altă lună, iar data afirmării independenţei nu ar mai fi coincis cu ziua în care începuse domnia lui Carol I?
Respectiva dată ar fi devenit Ziua Naţională?
    Pe pseudo-politicienii de azi, epigoni nevolnici ai marilor bărbaţi de stat din acele timpuri glorioase, recurgând la metoda actualizării şi la un alt fragment din discursul bine ticluit al lui Mihail Kogălniceanu, credem că, la rându-ne, avem şi noi dreptul de a-i interpela – aşa cum retoric a făcut-o diplomatul – cerându-le să ne răspundă cum şi când ne-au dovedit prin fapte că suntem o naţiune hotărâtă să ne ocupăm de noi, să ne ocupăm de naţiunea noastră, să ne ocupăm de dezvoltarea ei, de dezvoltarea bunei stări morale şi materiale, iar nicidecum ca să îngrijim (adică, să îngrijorăm, n. n.), ca să neliniştim pe cineva!

    Nu vă speriaţi, că citam tot din discursul lui Mihail Kogălniceanu, nu trecusem la Programul de Guvernare al P.S.D.-A.L.D.E!

Indiferent de susţinerile mistificatorilor, 10 MAI rămâne un moment istoric important, aflat la temelia edificiului naţional român modern, deoarece:

                    „10 Mai ne-o fi de-a pururi,
                   Sfântă zi, că ea ne-a dat,
                   Domn puternic Ţării noastre,
                   Libertate şi Regat”.

     Chiar dacă, din 1948, două dintre cele trei semnificaţii ale acestei zile au încetat să mai fie actuale, afirmarea independenţei de stat a României trebuie să rămână legată de această dată.

Sursa: https://rezistentacrestinablog.files.wordpress.com/2017/08/943413_587957881225932_773784855_n.jpg

     Iar celor care (încă) se mai tem de 10 MAI, fie că este vorba de aprehensiuni datorate relaţiei deficitare (istoriceşte!) pe care o au cu rolul avut de monarhie în istoria noastră modernă, fie că este vorba doar de dorinţa menţinerii unui echilibru fragil cu maghiarii din teritoriile unite cu România la 1 decembrie 1918, trebuie să le reamintim că, mai devreme sau mai târziu, „de ce ţi-e fricănu scapi”!

    Cu speranţa că acum ştim mai multe despre aceste evenimente, rămâne valabilă vorba lui Caragiale

 Să fiţi sănătoşi şi veseli!

TIBERIU M. PANĂ

________________

„Trăiască Regele”- imnul regal:

3 gânduri despre “OPRIŢI-VĂ! NU MAI PERVERTIŢI ISTORIA NAŢIONALĂ! (V)

  1. chircutz

    Tibi, să fiu al naibii dacă te înțeleg! Eu îi-am spus că Ziua Independenței României este 10 mai, dar din prima frază a materialului tău, de altfel, foarte interesant și bine documentat, reiese că aceasta este… 9 mai!

    Apreciază

    1. Salut, Marian,

      Din ce mi-ai scris, cred că este doar o neînţelegere. Datorată probabil grabei cu care ai parcurs această parte introductivă a articolului meu (de fapt, partea a V-a a acestuia).
      Dacă ai să reiei lectura pasajului încriminat – ceea ce îţi şi recomand prieteneşte să faci – o să realizezi că eu am susţinut cu totul altceva decât îmi reproşezi tu că aş fi scris.
      Contez pe faptul că o să reciteşti cu ATENŢIE sporită acel fragment, realizând astfel că toată pledoaria mea – indubitabil – este pentru data de 10 Mai 1877 ca ZI A AFIRMĂRII INDEPENDENŢEI de stat a ROMÂNIEI!
      Fără falsă modestie, află că acest demers al meu este rezultatul unei laborioase activităţi, realizată în scopul clarificării unei probleme spinoase a istoriei noastre moderne. Lăsată moştenire de regimurile care s-au succedat la conducerea ţării după 1945. Si nu mă refer doar la cel comunist.
      Oricum, mulţumesc pentru aprecieri
      Doar de bine.

      Al tău amic,
      TIBERIU

      Apreciat de 1 persoană

      1. chircutz

        OK! Acum sunt ocupat cu publicarea unei cărți de proză a cărei lansare a fost preconizată pentru 22 iunie a. c. Am să-ți trimit invitația dacă o ieși până atunci. Numai bine!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.