Gânduri răzleţe despre un neica nimeni

Motto: „Qualis autem homo ipse esset, talem esse eius orationem.” *

Cicero

          Trec lunile-n goană. Din 30 mai 2017, (când am răspuns invitaţiei lui Mircia Gutău, purtând cu acesta o discuţie de vreo 40-50 de minute, în care a încercat să mă convingă să-mi dau acordul pentru mutarea intempestivă a liceului Oltchim din casa sa) şi până în 7 iunie 2017 (când a devenit publică poziţia acestuia de a demantela Liceul Tehnologic Oltchim din oraşul căruia pretinde că îi vrea binele), parcă a trecut un veac. Un veac, din care Mircia Gutău nu a înţeles nimic.

        Ne-am confruntat apoi într-o luni, pe 19 iunie 2017, aflându-ne împreună (despărţiţi fizic doar de Achim Manuela Ioana, directoarea de atunci a L. T. Oltchim), la şedinţa Comisiei de Dialog Social de pe lângă Instituţia Prefectului – Judeţul Vâlcea. Eu cu argumente irefutabile, oferite de prevederile unor acte normative, rezultând din situaţii şi statistici, pledând pentru imposibilitatea obiectivă a desfiinţării liceului; Gutău, doar cu fiţe, ace, brice şi… etc.. Şi cu ce hârtii „compromiţătoare” pretindea că are împotrivă-mi prin portbagajul maşinii sale, „argumente” pe care le-ar fi şi expus public atunci, dacă i-ar fi răspuns la timp la telefon ciracii pe care-i are-n lesă.

     Atunci, acolo, la Prefectură fiind doar eu, împotriva tuturor: prefect, subprefectă, inspector şcolar general, lider al sindicatului Alfa, popor intervenient (ai, n-ai treabă, dacă eşti acolo, dai din gură!), presă confidentă etc.. Fiind doar el cu bruma lui de gânduri, neputând supune votului formal al Consiliului Local încheierea discuţiilor înainte de a începe, Gutău, care a făcut doar feţe-feţe, a trecut coloristic şi comportamental prin toate nuanţele de negru cărbune – brun roşcat – maro natural. Şi s-a perpelit tot timpul, precum peştele pe uscat… Pentru că lui nu-i place papara, mai ales când este obligat să o consume în public. Fapt aproape fără precedent în ce-l priveşte. Şi probabil că a rămas cu un gust amar. Care – se pare – că nu-i mai trece. Indiferent ce-mi mai face.

       Au urmat lunile de vară-toamnă de aparentă linişte, fiecare pregătindu-ne în surdină viitoarele mişcări. Public, în afară de ieşirile lui Gutău, sortite doar să verifice gradul de supuşenie al vasalilor săi din presă, a slugilor din consiliul local, a celor din inspectoratul şcolar, a ţaţelor din Ostroveni, adulatoare necondiţionat a oricărei decizii a acestuia etc., noi nu am mai mişcat nimic. Am exprimat doar câteva puncte de vedere normale, neangajante, inclusiv lansarea unor apeluri publice către primarul Gutău, cerându-i să-şi respecte angajamentele asumate pe 16 iunie 2017 (bolborosite cu emfază în cadrul discursurilor sale cronofage de la şedinţa Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea), conform cărora, decizia referitoare la reorganizarea reţelei şcolare o va lua doar după consultarea cu sindicatele din învăţământ. Şi, precum masonii la ceas de grea cumpănă, am intrat în… adormire.

      Ţi-ai găsit ca Mircia Gutău să-şi respecte spusele! A trecut momentul 16 iunie 2017, s-au schimbat datele problemei, mergem mai departe! Ce a zis, e bun zis şi atât! Rămâne-n urmă! Nu poate să îl mai oblige nimeni la nimic! A zis atunci – cu toate vorbele – că dacă nu-i cereau ăia de la Universitatea din Piteşti să le dea imobilul L. T. Oltchim (teren şi clădiri), nu le-ar fi dat nici măcar o… cărămidă!? A zis! Ei şi!? Păi, a făcut-o doar pentru că oraşul nostru drag, aflat în plină expansiune demografică (apropo, de când îl păstoreşte Gutău, populaţia urbei a scăzut îngrijorător de mult), trebuie să folosească fiecare palmă de pământ – (încă) liberă de construcţii – pentru a pune noi şi noi temelii dezvoltării sale viitoare (desigur, că tot şi numai pentru ai „noştri”!)! Şi dacă se poate, să le pună pe toate doar el, Gutău şi ai lui! Fiindcă fără cele 26-28 de hectare deţinute în folosinţă de Universitatea din Piteşti (din anul 2008, printr-o îndoielnică hotărâre de guvern, imobil – teren şi clădiri – dat pe veresie de atât de puţinii numeric şi atât de puţin zgomotoşii „liberali-opozanţi” de astăzi!), oraşul nostru nu şi-ar mai putea urma cursul firesc de a deveni noua caput mundi sau noul buric al pământului!

      Datele rezultând din situaţia demografică a zonei nu-l avantajează în niciun fel pe Gutău şi nici planurile sale grandomane. Conform datelor oficiale, oferite de recensămintele efectuate în anii din urmă, dacă în anul 1956 existau în Râmnicu Vâlcea 18.894 locuitori, iar în 1977 numărul lor ajunsese la 66.321, am ieşit din comunism cu o populaţie de 113.624 locuitori (în 1992). După care, inexorabil, ca urmare a unei rapide dezindustrializări şi pauperizări a zonei, numărul acestora a tot scăzut. Conform recensământului din 2011, populaţia municipiului se ridica la 98.776 locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 107.726  locuitori[1]. Iar acum, din aceleaşi date oficiale, nu mai sare de vreo 90.000 de oameni.

      În Râmnic, aflăm din ultimul recensământ, au loc a serie de mutaţii demografice care nu ar trebui să lase indiferentă o administraţie responsabilă, precum:

  • numărul femeilor era de 52.081, bărbaţi fiind doar 46.495;
  • 4.905 femei erau văduve, în comparaţie cu doar 987 bărbaţi;
  • existau 3.997 femei divorţate, faţă de 1.945 bărbaţi. 

     Şi de atunci demografia se tot duce la vale, argumente în sensul celor de mai sus oferindu-ne cu generozitate (tot pe banii noştri, nu altfel!) chiar instituţia în fruntea căreia se află Mircia Gutău. În goana acestuia după bani – provenind din „fonduri europene, accesate pentru diferite proiecte de… dezvoltare” – în toamna anului trecut, Primăria a actualizat Strategia integrată de dezvoltare urbană a municipiului Râmnicu Vâlcea 2014-2020, Versiune actualizată 2017, din care, cu dezlegare de la noi, o să cităm copios, demolând rând pe rând argumentele infantile ale lui Gutău, cu acelea provenind din acest amplu document, aprobat de consiliul său local[2]!

     Să punem în undă aceste nepreţuite informaţii. Banda, vă rog!  «Datele privind populaţia stabilă pe sexe şi grupe de vârstă, furnizate de Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din anul 2011, arată o scădere substanţială a numărului de locuitori atât la nivel judeţean, cât şi în municipiul Râmnicu Vâlcea faţă de anii analizaţi anterior, pe fondul amplificării fenomenului de îmbătrânire a populaţiei.

       Şi piramida vârstelor pentru anul 2011 a municipiului Râmnicu Vâlcea are o bază îngustă, fapt datorat scăderii numărului de născuţi vii (Strategia…, f. 33).

       Per total, faţă de anul 1993, populaţia din municipiul Râmnicu Vâlcea a scăzut cu 14,98% în anul 2011, şi cu 18,12% în judeţul Vâlcea, la nivelul aceluiaşi an. În ambele cazuri, numărul persoanelor de sex masculin s-a diminuat mai mult decât al celor de sex feminin (Strategia…, f. 34)…

       Soldul migratoriu a fost calculat ca diferenţă dintre numărul de sosiri cu domiciliul şi numărul plecărilor cu domiciliul, la un moment dat.

     În perioada 2007-2015, soldul migratoriu a înregistrat valori negative atât la nivelul judeţului Vâlcea, cât şi la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea. Analizând evoluţia acestui indicator, se constată că începând cu anul 2013, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel local, sporul migratoriu a cunoscut o creştere progresivă a valorilor negative. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că o mare parte a locuitorilor, atât din Vâlcea cât şi din Râmnicu Vâlcea, aleg să îşi stabilească domiciliul în afara judeţului, de regulă în oraşe din alte regiuni ale ţării, acolo unde există mari centre universitare, iar piaţa forţei de muncă este mai bine dezvoltată. De asemenea, ţinând cont că majoritatea populaţiei din judeţul Vâlcea este localizată în partea sudică a judeţului, este mult mai comodă şi accesibilă deplasarea spre Craiova sau Slatina decât spre Râmnicu Vâlcea (Strategia…, f. 39).

       După asemenea veşti deloc înbucurătoare pentru Gutău, să lăsăm cititorului plăcerea de a descoperi el însuşi concluziile acestei părţi a Strategiei integrate… [3], asigurându-l că sunt informaţii care s-ar putea să-l afecteze grav emoţional! Nu cred că trebuie să spun că lecturarea lor este interzisă copiilor, indiferent de vârstă şi, mai ales, consilierilor locali. Ultimilor, deşi au aprobat-o votând cu ambele mâini, doar pentru faptul că nu ar pricepe nimic. Că nu pentru asta există.

      Recent, de pe scaunul din care conduce dictatorial un Consiliu local lipsit de orice urmă de verticalitate şi responsabilitate faţă de alegători, în cadrul unei conferinţe de presă – desfăşurată vineri, 19 ianuarie 2018 – Mircia Gutău a făcut greşeala capitală să mă atace public. Vorbind despre lipsa mea de caracter şi inexistenţa rezultatelor mele profesionale. Motiv pentru care, a conchis el, în hazul unei tute din sală, una magda şi nu mai (vreau să) ştiu cum, „uite cine-mi dă mie lecţii…”!

      Trebuie ştiut – aşa cum au aflat în timp toţi cei care au avut de-a face cu mine – că sunt lucrurile cele mai de preţ pe care le-am avut, la care am ţinut ca la ochii din cap, nepermiţând nici unui tercheaberchist să mă atingă gratuit acolo unde ştiu că nu pot să fiu atins. Şi pe care am obligaţia să le las moştenire intacte, nemaculate de balele nici unui animal biped. Doar mintea lui de animal de pradă, ieşit la drumul mare, fugărit de nevoi dintr-un sat uitat de lume din Moldova-i natală, lăsat apoi să sfârtece – după bunu-i plac – „mioare” fără apărare din nord-estul Olteniei, crede că poate să facă orice. Probabil că numărul mare al anilor petrecuţi fără căpătâi prin lume, iar nu la casa părintească (împreună cu părinţii şi cu numeroşii-i fraţi/ surori), a lăsat urme vizibile, dictându-i asemenea comportamente primitive. Exhibarea publică a angoaselor sale existenţiale, reprezintă o formă de  manifestare fără  precedent în lumea celor care mai şi cuvântă. Cu sau fără minte! În cazul lui, cred că fără prea multă.

       Gutău încă nu şi-a dat seama că nu-s leul mort, pe care să-l insulte şi iepurii! 

      El nu poate să priceapă că nimeni nu trebuie să fie judecătorul propriului său proces (nemo iudex in causa sua). Iar eu sunt printre aceia, despre care el nu are de unde să ştie că  mai există şi asemenea oameni, care omnia mea mecum porto (port cu mine tot ce am)! Pentru că eu nu am stat şi nu am să stau niciodată la coada celor pentru care el şi ai lui distribuie periodic panem et circenses! Oricum, mai mult circ decât pâine.

      Aşa că Gutău, ia aminte: noli me tangere! Nu se face să iei numele cuiva în deşert, chiar dacă crezi că, nerostindu-l, nu ai folosit suficiente elemente pentru a permite să se realizeze de către toţi despre cine era vorba. Nu uita că oculi plus vident quam oculus (mai mulţi ochi văd mai mult decât unul singur)!

       Te uiţi la Gutăul din timpul emoţionantului discurs şi observi cum rumoarea produsă de reacţiile favorabile ale asistenţei din sală, trezită la viaţă de „povestea” lui despre o amantium irae (supărare/ceartă a amanţilor), produsă contra bonos mores (contra bunelor moravuri), a făcut să-i crească tonusul! Dintr-o dată Gutău s-a luminat la faţă, a început să râdă mânzeşte (mai mult un rictus nervos, decât expresia unei stări spontane), agitându-şi braţele şi mişcându-şi periodic corpul, gesturi prin care părea să întărească irefutabilitatea concluziilor sale despre mine. Reacţia sa nu era una care să-l îndreptăţească să creadă că prin ce spunea atunci despre mine, ridendo castigat mores

        Numai că, în afară de vorbele sale care – în concepţia lui rudimentară despre lume şi viaţă, nu îl obligă la nimic – Mircia Gutău nu a putut administra şi atât de necesarul corpus delicti! Lăsând audienţei de orice fel – cea care accesează site-ul primăriei, sau cea care are o apetenţă specială pentru spaţiul concentraţionar feisbucist(!) – libertatea să procedeze conform propriei conştiinţe. Fie credo quia absurdum (cred, fiindcă este absurd), sau credo ut intelligam (cred, ca să pot să înţeleg). Oricum, tertium non datur! A zis Gutău ceva, aşa trebuie să fie, că doar ştie el ce spune!

        De unde să ştie Gutău, care a trecut mai mult pe lângă şcoală, raportat la timpul pe care l-a petrecut înăuntrul acesteia, că doar concordia civium murus urbium (armonia dintre cetăţeni este zidul oraşelor)!? Iar el, în loc să fie liantul care să o facă posibilă, este artificierul care, scăpat de sub orice control, manipulează explozibilul care o distruge!

       De unde să ştie pupincuriştii care-i ling din… palmă, că de omnibus dubitandum est (totul trebuie pus sub semnul îndoielii)!? Când existenţa lor de zi cu zi, chiar dacă se imaginează ca fiind alfa şi omega „adevărurilor” calpe pe care le manipulează prin cotloanele unor fiţuici locale, depinde de firimiturile de speranţă pe care le scapă marea lor divinitate printre degetele-i atât de puţin generoase cu… adevărul gol-goluţ!? Că dacă simte mahărul local că vreunul dintre ei mârâie împotrivă-i, (cum s-a angajat fiecare contractual să nu o facă), îi şi taie bruma de subvenţie/sponsorizare, sau ce-o mai fi aia, plătită tot din banii publici!

        Este un loc comun faptul că obiceiurile de neam prost irump la suprafaţă din Mircia Gutău cu forţa unui cataclism natural, confirmând astfel spusele lui M. T. Cicero, conform căruia consuetudo quasi altera natura est [obiceiul (prost) este a doua natură].

       În ce-l priveşte pe Mircia Gutău, de acolo de unde nu este, nici Cel de Sus nu poate cere! Beati pauperes spiritu zice evanghelistul (fericiţi cei săraci cu duhul… Matei, 5, 3.). Şi ştia el ce zicea, indiferent la interpretările pro domo apărute la multă vreme după!

       Înainte de a deschide gura (în public) despre mine, Mircia Gutău ar fi trebuit să ştie că, în ce priveşte activitatea mea profesională, după o viaţă de muncă la catedră, vorba lui Horaţiu, exegi monumentum aere perennius (am înălţat un monument mai durabil ca bronzul). Şi nu am să permit nici unui neica nimeni să urineze pe el, că-i tai… bărbăţia! Sau ce-o mai fi rămas din ea.

       Nu discutăm aici despre gusturile lui literare, muzicale, beletristice, artistice etc..  Sau despre cunoştinţele lui în toate „domeniili”. Din acest punct de vedere este comparabil cu Împuşcatul din 25 decembrie 1989 şi cu coana Leana (savanta de renume mondial, ocupanta cabinetului 2)! Dar când îl vezi cât de fâstâcit se manifestă în asemenea ocazii, cât de atipic este comportamentul său public şi cât de sărac îi este limbajul în asemenea situaţii de reprezentativitate etc., mai că-ţi vine să-l deplângi.

     Prezenţa lui pe scene, la tribuna diferitelor evenimente publice, unde îl mână cu treabă prerogativele funcţiei, este ocazia de a-l auzi şi vedea cum înşiră doar nişte platitudini de mai mare plânsul/râsul! Adevărat este că ex nihilo, nihil (din nimic, nu se crează nimic – Horaţiu), dar nici chiar aşa! De unde să ştie el adevărul adânc din expresia favente linquis (feriţi-vă limbile)!? În ce-l priveşte, deşi este facile dictu, difficile factu (uşor de zis, greu de făcut), Gutău nu crede că nici norocul nu satură pe nimeni, mai ales pe ăia care-s permanent flămânzi!
      Hodie mihi, cras tibi (azi pentru mine, mâine pentru tine) mai zice o vorbă din străbuni, din care Gutău nu a  înţeles, de asemenea, nimic. Deviza conform căreia honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere  (trăieşte cinstit, nu vătăma pe nimeni, dă fiecăruia ceea ce-i aparţine),  nu pare să-i creeze coşmaruri. Nu crede, deşi ca om păţit (la pătrat) ar trebui să ştie cum că ignorantia iuris nocet (ignorarea justiţiei dăunează) şi că nimeni nu este profet în ţara lui!
         Ce şi-o fi zis Gutău: dum ferrum candet, tundendum ( să bat fierul cât este cald)!
Călărind pe cai mari (croiţi cu barda, din lemnul rămas de la fostul CPL din Vâlcea), el nu realizează că errare humanum est, sed perseverare diabolicum! Pe el nu-l interesează urmările faptelor sale, cât timp o bună parte din mass-media, pe care o poartă la vedere în buzunarul de la piept, l-a spălat de toate păcatele trecutului său de fur dovedit, condamnat şi dublu… executat, plângându-l cu lacrimi amare: cum a fost El condamnat, nevinovat fiind; cum s-a proptit binomul/trinomul nevolnic (Băsescu – Coldea – Livia Stanciu) să-l deturneze de pe calea pe care – dacă nu-l toot denunţau nişte „nevolnici” – ne-ar fi dus mult mai repede în Paradis! Ca să ne uităm de Sus, din înaltul Cerului, la ce a mai rămas din biata noastră urbe, supusă acţiunilor de conchistadori flămânzi ale cetei de zurbagii scăpaţi din lanţ de către Gutău! Bine a zis cine a zis: Ejusdem farinae (cine se aseamănă se adună)! Pe toţi ăştia, a tunat şi i-a adunat! Ceea ce ne face să credem că şi în cazul său lupus pilum mutat, non mentem (lupul îşi schimbă părul, nu şi năravul/obiceiurile) şi că mărgăritarele nu-s făcute pentru… porci!
      Neştiind că iracundiam qui vincit, hostem superat maximum (cine îşi poate controla mânia, învinge pe cel mai aprig duşman), în loc să meargă la un taumaturg (care să-i trateze protuberanţele produse de excesul vremelnic de… bine, care-l încearcă gratuit de ceva vreme), Gutău a dat drumul în public tuturor frustrărilor care mă aveau drept obiect al angoaselor sale. Repet, a făcut-o într-o conferinţă de presă, ţinută în calitate de primar al municipiului, fără ca să-l provoace nimeni din sală, după ce şi-a cules ideea de pe nişte foi de hârtie. Gutău şi-a deşertat prea plinul umorilor slinoase, dovedind faptul – dacă mai era nevoie să o facă din nou – că nu se poate manifesta public sine ira et studio!
       Modus operandi folosit de către primar în cazul meu a fost cel al unui lotru, care îşi atacă victimele nevinovate ziua, la drumul mare! Iar răul, odată făcut, e bun făcut.

       Să pătrundem tiptil în cotloanele întortocheate şi întunecate ale minţii gutăiene.

    Minutul 22,40 al înregistrării: (Gutău şi-a pus ochelarii, citeşte ceva de pe o foaie):

       «– Şi a mai fost altă problemă delicată de la câţiva lideri de sindicat care aţâţă pe cei de la liceul de chimie şi de la liceul mecanic unu să facă grevă, că li se desfiinţează liceele …
Încă o dată, liceul se mută
Niciun profesor nu va pierde niciun loc de muncă, niciun elev nu rămâne pe drumuri, nici unul nu rămâne fără internat; avem internatul Colegiului Mircea cel Bătrân unde sunt 3 clădiri (probabil, etaje) libere, unde îi ducem pe toţi  acolo …

     Minutul 23,34: – A, că există un lider de sindicat – şi trebuie s-o spun acumacare anul trecut s-a opus  foarte tare (gesticulează violent cu ambele mâini) pentru că era într-o relaţie amiabilă cu directoarea
       – din sală – (o tanti, Magda P…scu) – „de conlucrare”

      Gutău: –  de conlucrare

     – Acum, ca să vezi caracterul unui om, nu dau nume (gesticulează larg cu mâna stângă, cu sprânceana stângă ridicată), d-le, acum, ca să vezi! Certându-se cu directoarea, a dat-o în judecată ca să-i ceară despăgubiri pentru banii pe care i-a cheltuit cu ea când au fost prieteni!

       – Aţi mai pomenit aşa ceva!? (râde satisfăcut, râsete de acompaniament în sală)

       Ăştia sunt cei care vor să ne dea lecţii, să ne înveţe cum să facem învăţământul (ton superior, de monarh autocrat, agasat de muşte; face gesturi ample, cu mâinile aduse spre el, grimase de om bolnav incurabil de arhisuficienţă etc.)

        Din off: „– Are chitanţe (!??)…” (rumoare, atmosferă veselă în sală)

        Gutău: – „adică o/un angajat de-acolo – vorbesc clar să … acţiune/sancţiune! (aici bolboroseşte vesel ceva; nu se poate înţelege ce spune!) vă faceţi cruce, mă, fraţilor!

       – Ăştia sunt oamenii care vor să dea lecţii cum se facem învăţământul!?

      Şi acuma, bineînţeles că s-au spart acolo, şi-i o luptă şi care mai de care

      DECI, CA SĂ VEZI UN CARACTER

      Deci, al unui om care să-şi dea în judecată prietena care a cheltuit bani cu ea! Mi se pare ieşit din imaginaţia… (mai bîiguie ceva, de neînţeles)» [4].

     În tot acest timp Gutău face tot felul de fiţe, părând (auto)satisfăcut că m-a făcut:

  • gesturi largi cu mâna stângă – de ierarh „binecuvântător”;
  • grimase, saltă din sprâncene (mai ales din cea stângă!), râde sarcastic/sardonic;
  • se aşează/reaşează (mai comod) în fotoliu, cu subînţeles etc..
       Până la începutul lunii martie 2018 erau înregistrate peste 1.000 de vizualizări!

        Drept pentru care îl provoc pe Gutău să administreze public probele necesare pentru susţinerea tuturor aiurelilor pe care le-a debitat despre mine.
Şi despre presupusele mele „fapte”, despre care a făcut vorbire pe 19 ianuarie 2018!

       Gutău, prea plinul de el, ar trebui să ştie şi că libertas est potestas faciendi id quod jure licet (libertatea înseamnă doar ceea ce îţi permite legea să faci), că viaţa este presărată cu reguli/norme care, nolens-volens, trebuie să fie respectate. Numai că se ştie (şi nu de ieri de azi) că lupus pilum mutat, non mentem!

       Se ştie că fiecare om are un (Tel) Drum al său. În ce-l priveşte pe Gutău, cred că începe să i se vadă capătul. Şi s-ar putea să nu-l ducă până la… stele!

       Poate fi adevărat că veritas odium paret (adevărul provoacă ura), dar nu se face să îţi imaginezi că atunci când dispui de slugi, din care poţi să edifici tot felul de majorităţi confortabile, trebuie să îţi construieşti o carieră doar din jignirea celorlalţi.

      Ne sutor ultra crepidam (nu te ridica mai sus de posibilităţile tale), deoarece natura abhorret a vacuo (natura are oroare de vid)!

      Nu poţi să-i ceri lui Gutău să înţeleagă că primum non nocere (în primul rând să nu dăunezi), cât timp el se consideră a fi un mare filosof al spaţiilor concentraţionare, care nu ştie că pulchrum est paucorum hominum (frumuseţea este pentru puţini)!
Gutău nu înţelege că semnul pe care trebuie să-l dea un adevărat deţinător al unei funcţii publice este vitam impendere vero (să te sacrifici pentru adevăr), iar nu atitudinea specifică aceluia pentru care veritas odium paret (adevărul provoacă ură)!

       P. S.: 1. PENTRU CĂ MĂ OBLIGĂ SĂ-L BAG ÎN SEAMĂ, CU PROXIMA OCAZIE AM SĂ-I DOVEDESC ŞI CĂ, DE VREO DOUĂ LUNI COTCODĂCEŞTE DEGEABA DESPRE ÎNVĂŢĂMÂNTUL DUAL!
       FĂRĂ SĂ AIBĂ MĂCAR HABAR UNDE, CÂND ŞI CU CE SE SERVEŞTE. ÎL ASIGUR CĂ NU CU MÂNUŢA, FIINDCĂ CĂ NU E NICI… PEŞTE ŞI NICI PUI. O FI CREZÂND CĂ ESTE… ALTCEVA. DAR NICI AIA NU E.
ÎN SCHIMB, JIGNEŞTE ÎN DREAPTA ŞI-N STÂNGA PE TOŢI CEI CARE S-AU ZBĂTUT CA SĂ FACĂ CEVA ÎN SENSUL ĂSTA ÎN RÂMNIC.
ORICUM, NU EL, GUTĂU! EL (ÎNCĂ) NU ARE NICIUN MERIT. DECÂT ZGOMOTE INUTILE, CARE NU FAC ALTCEVA DECÂT SĂ IRITE.
PENTRU CĂ ESTE ŞI RĂMÂNE UN SIMPLU PROFITOR AL UNOR VREMURI CARE ÎNCĂ UMBLĂ CĂLARE PE NOI!
DA’ CÂT DE CURÂND O SĂ NE SCUTURĂM NOI DE ELE.
SĂ FIE CONVINS CĂ ŞI DE EL!

    GUTĂU ESTE PRECUM COCOŞUL ÎMPINTENAT DIN POEZIA LUI TOPÎRCEANU! CEL CARE, ÎNSOŢIT DE O GĂINĂ CENUŞIE, S-A COCOŢAT PE UN GARD. DE UNDE, AMEŢIT DE ÎNĂLŢIME, IMAGINÂNDU-ŞI CĂ A ATINS SLAVA CERULUI, COTCODĂCEA:
„- NIMENI NU MAI E CA NOI”!
NOROC CĂ DINTR-UN CORCODUŞ, MITITEL ŞI JUCĂUŞ, I-A RĂSPUNS UN PIŢIGOI:
„- CÂŢI CA VOI, CÂŢI CA VOI!”…

     Aşa că quod scripsi, scripsi!
     Numai să nu o fi făcut şi acum degeaba!

       2. Pentru că micimanul nu se poate abţine şi – recent – a mai scăpat din gura-i slobodă nişte vorbe jignitoare la adresa mea, să ţineţi aproape, c-am să-i replic de o să-i meargă buhul ca de popă tuns!

_________________________

      * Omul se cunoaşte după cum vorbeşte

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2mnicu_V%C3%A2lcea#Demografie

[2] Strategia integrată de dezvoltare urbană a municipiului Râmnicu Vâlcea 2014-2020, Versiune actualizată 2017.

[3] « Concluzii

      În anii intercensitari, procesele demografice de reducere a natalităţii, de scădere a efectivului de populaţie fertilă şi de migrare, au dus la o diminuare importantă a populaţiei tinere. Tendinţele care se vor manifesta în viitor sunt de reducere continuă a efectivului populaţiei, tendinţe ce se vor resimţi mai ales în cadrul primelor grupe de vârstă.

      Astfel, este imperativă dezvoltarea unei strategii sociale, pentru a putea rezolva această problemă a municipiului. Familiile trebuie încurajate să aibă copii, iar migraţia spre alte zone diminuată prin oferirea unor oportunităţi de muncă, educaţie şi afaceri viabile, pentru a păstra un bilanţ total pozitiv al populaţiei.

   Nivelurile de educaţie secundar şi superior reprezintă principalele forme de învăţământ absolvite de populaţia municipiului Râmnicu Vâlcea, fapt îmbucurător şi care merită încurajat prin investiţii în infrastructura specifică şi în diversificarea curriculei pentru toate nivelurile de educaţie (Strategia…, f.40)».

     Date, statistici, informaţii interesante, pe care Strategia integrată… le întoarce cu putere împotriva susţinerilor infantile ale lui Mircia Gutău, găsim din abundenţă şi la filele 88-96 (despre Învăţământul din Rm. Vâlcea), precum şi la filele 96-101 (despre Resurse umane şi piaţa muncii).

[4] https://www.facebook.com/primariavl/videos/1979961515586004/ 

ecce homo

ECCE HOMO!