Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi …
Continuă să citești Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …
Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu
Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …
Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Niciodată toamna... Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu …
Continuă să citești Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. - Octavian Goga O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întârziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale …
Continuă să citești O ramură întârziată – de Octavian Goga
Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …
Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu
Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …
Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu
Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …
Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu
Nu te teme, nu te teme Dacă iar mor crizanteme, Dacă iarăşi pier în zare Păsările cântătoare... Nici nu plânge, nici nu plânge Când rupi frunza şi vezi sânge, Când rupi creanga şi prin creangă Moartea zice din talangă... Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană Din a toamnei grea dojană, Nici nu spune, nici nu …
Continuă să citești Cântec de toamnă – de Radu Stanca
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile.Suntem iarba pe care-o pasc oileși lumina pe care-o dă soarele.Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinileși somnul în care intră grădinileși ochii și …
Continuă să citești Morții – de Ion Caraion
Periegheze 