Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …
Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu
Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? Mi-e foame, și să știi că am să mor! Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne iese plugul în ogor. Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? De-amar de vreme tot m-ai amânat... Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne vom ieși la semănat... Mi-e foame, …
Continuă să citești Pâinea noastră cea de toate zilele – de Ştefan Octavian Iosif
O regulă te-ndeamnă să nu scrii Decât de bine despre vii, Că lucrurile judecate Trec pentru tine-ntre păcate. Porunca e să rabzi din greu, Că judecata-i a lui Dumnezeu. Tot regula te-ndeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. C-au apăsat, c-au prigonit Stăpânii timpului, trăit În plânsete şi suferinţă, Tu întăreşte-te-n credinţă …
Continuă să citești Viii şi morţii – de Tudor Arghezi
În codrul verde nu se mai pierde, Nu se mai vede urmă de cal, Pe la izvoare nu mai apare Umbra călare-a vreunui haiduc. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii şi flintele haiducilor? La drumul mare nu mai apare Să mai omoare câte-un ciocoi …
Continuă să citești Amintire cu haiduci – de Valeriu Sterian
Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …
Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în caleCu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,Sub coperiș lăsat pe-o rână, la margine …
Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat
Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …
Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …
Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga
Noapte de vară ... Lacul tremură în roate,Formele treptat învie:Phoebe tremură pe toateRăsărirea ei târzie ... Ce artist, ce geniu faurSmulse clipei trecătoareLuna, idolul de aurAl perechilor în floare? Ca o sufletească manăZboară străluciri sub astre, –Dar în van aștern sub panăVisul nopților albastre – De rămâi viața toatăSingură, urând iubirea,N-ai să înțelegi vreodatăCât e …
Continuă să citești Noapte de vară – de Panait Cerna
Periegheze 