Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
DANAE Legenda greacă povestea de-o fatăde crai din Argos, într-un turn închisă.„Să n-o atingă dragostea”, fu scrisă,şi-n bronz, şi-n pietre, soarta ei săpată. Dar zeul luă aminte la proscrisă.Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,trecea, prinzându-l, forţa-ntunecată,lumina ei de ambră şi caisă. Şi, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,se prefăcu în ploaie grea de aur,şi potopi …
Continuă să citești Danae – de Maria Banuș
Nevinovăție O caisă şi-un cais alergau prin paradis. Panica primordială încolţi sub o petală tresări sub un cubelc „ea nu pealcă, eu nu pelc Nu de flică, da’ ne calcă! Eu nu pelc, nici ea nu pealcă'” (şi – oamenii dintâi, buimacii, le-au făcut semne cu macii) Alte poezii de Ion Caraion. Citește poezia Morții …
Continuă să citești Nevinovăţie – de Ion Caraion
Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mă gândesc că trupul meu Este totuși …
Continuă să citești Scară la cer – de Marin Sorescu
FEMEIA O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin și amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezmințiDeșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverși …
Continuă să citești Femeia – de Iulia Hasdeu
Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-unaGrădina lui, cât a-ncăput,Cu ceapă, usturoi şi roşiiŞi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţăPe-ntregul vieţii însoritIubire, visuri, gând, lumină,Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni,Dar unii fiind de soare goi,Oprindu-și florile luminiiMi-au întors spinii …
Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol
Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nicio resemnare… Şi-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!… Şi tinereţea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, …
Continuă să citești Îmbătrânesc – de Cincinat Pavelescu
13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2025: 42 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …
Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu
Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …
Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos
Patru ani de la moartea unui poet - Lucian Avramescu (1948 - 2021)... Dumnezeu să-l odihnească în pace! Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal și stingherBună seara, iubito, te aștept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă …
Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu
VECINA Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, - Că ţi-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Şi tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, …
Continuă să citești Vecina – de George Topîrceanu
Periegheze 