Alternativa – de Ion Pribeagu
În deșertul din SaharaDe nisip și soare plinUmblă - abia târându-și pașii,Ars de sete, un beduin. Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArșița-l doboară, îl ardeDar mai mult moare de sete. Cade în genunchi, se roagă- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheațăCa să-l ling, Doamne, să-l ling. Sau de nu poți da …
ȚARĂ DE PRIPAS – Alexandru Vlahuță
Un vechi tolbaș de vorbe late, Om norocos din cale-afară, S-a pomenit pe neașteptate Stăpân peste întreaga țară. Din ea-și făcu o prăvălie Și ca un negustor de treabă, Pentru ca-n lume să se știe, Prinse-a striga de la tarabă: „ - Poftiți aici! Oricine are Obrazul fără de rușine Și-o conștiință de vânzare, Poftiți …
Delir la umbră – de Marin Sorescu
Să cumpăr oi, să vând măslineÎn piaţa plină de femei,Să argăsesc cântări şi pieiÎn centrul aprigei Medine. Pe străzi înguste şi cabrateSă-mping măgarul cel abraşCe cu copita, nărăvaş,Loveşte-n uşi de vechi palate. Şi din Pacific în AtlasPurtând caftan, turban ori fes,La Marrakech cerşind, la Fez,Spre cerul gol, cu jalnic glas: „Mă fă-n Sahara fir de …
E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu
E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare. Iar …
„Blestemul” lui Caragiale, într-o istorie care se tot repetă!
Motto: Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez? - I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută. Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe. – I. L. Caragiale Ca un făcut! Arc peste timp: Pe 9 iunie 1912, Ion Luca CARAGIALE se stingea din viață. După 112 ani de la …
Continuă să citești „Blestemul” lui Caragiale, într-o istorie care se tot repetă!
Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu
Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost …
Continuă să citești Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

