Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Septembrie Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea: Nici un ceasornic nu numără clipele. Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează Timpul nu are relevanţă. Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate; La margine de pleoapă, o stea – Sub mătasea pielii, o mare – Ele ne spun că aici nu există timp. …
Continuă să citești Septembrie – de Ted Hughes
Motto: Nu este îndeajuns să ai o minte bună, scopul principal e să o folosești bine. - Rene Descartes Ce ar mai fi de spus altceva, decât că, dintre carte, minte și umbrelă, mulți dintre semenii noștri nu au deschis - în toată viața lor - decât... umbrela! Și le-a fost de ajuns! Au ajuns …
Continuă să citești Pledoarie pentru… „open mind”!
Septembrie Când pomii dau a doua oară-n floare şi-şi trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiţei născătoare. În simple meşteşuguri priceput, te-apleci pe nicovala purtătoare, îngândurare pe îngândurare, visându-ţi ziua-n care te-ai născut. Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află cu capul către nord dormind, reamintindu-ţi golurile febrei, …
Continuă să citești Septembrie – de Grigore Hagiu
Bătrâni la umbră Oboseşti repede, uiţi uşor,Începi să vorbeşti singur,Mişti din buze...Te surprinzi în oglindă mişcând din buze, Ştiu cam cum o să fie când voi fi bătrân.În fiecare vară am o zi, două, o săptămânăDe bătrâneţe.Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zileiZemoase. Un Ulise care uită de la mână până la …
Continuă să citești Bătrâni la umbră – de Marin Sorescu
Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le le-asamăn Cu iluziile mele... Alte poezii de același autor. …
Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu
Septembrie cu roze Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt; Parfumuri potolite se leagănă-n grădină: Amurgul toamnei pune miresmelor surdină. Pe fân de-argint albastru cad palidele foi, Încet-încet acopăr grămada de trifoi Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie În parcul plin de urne şi de melancolie. Septembrie cu roze de …
Continuă să citești Septembrie cu roze – de Victor Eftimiu
„Floarea care este singură nu trebuie să invidieze spinii care sunt numeroși.” – Rabindranath Tagore Mărăcine Te-ai chinuit atâta, mărăcine, Să scoţi o floare şi din tine. Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani... Şi te-am ferit de sapă şi cazma Întru-nflorirea ta. Toţi oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -. Şi-am lăsat vară …
Continuă să citești Mărăcine – de Tudor Arghezi
Motto: Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei. - Emily Bronte Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul …
Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu
Vine toamna Veștejite flori de crin, Vine toamna vine, Și cu freamătul ei plin De obidă și suspin, Ne alungă din grădini Fluturi și albine. Vine crivățul hain, Să vă bea potirul, Veștejite flori de crin, Vine crivățul hain, Să vă sece pe deplin Din potire mirul… Vine aprigul șuvoi, Biete flori plăpânde, Vine aprigul …
Continuă să citești Vine toamna – de Elena Farago
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, unSă nu văd frunzele cum cad din ram... …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
Periegheze 