Scut și armă – George Coșbuc

Scut și armă Domnul sfânt să ne iubească,  Şi-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Ţara Românească Şi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de ţară Ce strămoşii ne-o lăsară, Şi pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta! Fruntea sus, voi fraţi …

Continuă să citești Scut și armă – George Coșbuc

Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul …

Continuă să citești Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu

Gând de toamnă – de Traian Demetrescu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …

Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu

Toamna, trimisul – de Emil Botta

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

Danae – de Maria Banuș

DANAE Legenda greacă povestea de-o fatăde crai din Argos, într-un turn închisă.„Să n-o atingă dragostea”, fu scrisă,şi-n bronz, şi-n pietre, soarta ei săpată. Dar zeul luă aminte la proscrisă.Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,trecea, prinzându-l, forţa-ntunecată,lumina ei de ambră şi caisă. Şi, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,se prefăcu în ploaie grea de aur,şi potopi …

Continuă să citești Danae – de Maria Banuș

Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …

Continuă să citești Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Balada unui greier mic – de George Topîrceanu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Balada unui greier mic Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - …

Continuă să citești Balada unui greier mic – de George Topîrceanu

Ciocârlia – de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Ciocârlia Se duce ciocârlia spre ţări mai fericite, Lăsând mâhnita iarnă cu viscole şi ger, Plăpânda melodie, poete-mbătrânite, Cu-ncetul se retrage ş-iluziile per! Natura cărunţită s-acuma tot mai cată Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut! Nu mai spera, poete, în inima-ţi sfărmată Să redeştepţi avântul doritului trecut! Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare, Acolo unde …

Continuă să citești Ciocârlia – de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Cheia – de Ştefan Augustin Doinaş

el nu ştia ce broască are cheia dar era domn aşa se prenumea el deschidea şi închidea de-aceea a vrut s-o vâre şi-n urechea mea el era tare dornic să deschidă - e cheia viselor! l-am lămurit am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă partea din mine care n-a murit el nu ştia deloc virtutea …

Continuă să citești Cheia – de Ştefan Augustin Doinaş

Rondelul crizantemei – de Alexandru Macedonski

Rondelul crizantemei O crizantemă în mișcareE-mpărăteasa strălucităPrintre roșatica-nserarePeste grădină răspândită. Minune-abia închipuită,Și mai mult mică decât mare,O crizantemă în mișcareE-mpărăteasa strălucită. Îi este fața zugrăvităSpre-a fi aceeași arătareDe tinerețe neclintită,Ș-a fi crezută de oricareO crizantemă în mișcare. Citește AICI rondelurile din Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski Alte poezii de Alexandru Macedonski. Citește poezia Satira Epocei – …

Continuă să citești Rondelul crizantemei – de Alexandru Macedonski