Dans – de Nicolae Labiş

DANS Toamna îmi îneacă sufletul în fum ... Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare ... Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs …

Continuă să citești Dans – de Nicolae Labiş

Toamna în parc – de George Topîrceanu

Motto: Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori. - George Topîrceanu Toamna în parc Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre. Prin lumina estompatăDe mătasa unui nor,Visătoare trece-o fatăC-un plutonier-major. Rumen de timiditateEl se uită-n jos posac.Ea striveşte foi uscateSub pantofii mici de lac. Şi-ntr-o fină discordanţăCu priveliştea sonoră,Merg aşa, …

Continuă să citești Toamna în parc – de George Topîrceanu

Toamna – de Gheorghe Tomozei

Toamna Suflete al meu, de copil,te duci şi tuca pasărea ce trecu,să mori în Nil?Şi tu, sânge, cu frigulce te muşcă mereumergi să mori poate-n Tigru,Eufratele meu? Alte poezii de Gheorghe Tomozei. Gheorghe Tomozei (născut la 29 aprilie 1936, București, decedat la 31 martie 1997, București) a fost un poet, un traducător și un eseist …

Continuă să citești Toamna – de Gheorghe Tomozei

Pe malul Oltului – de Ion Minulescu

Pe malul Oltului Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet... încet... Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală - Dar naţională!... Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei... Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă... În …

Continuă să citești Pe malul Oltului – de Ion Minulescu

O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga O toamnă va veni O toamnă va veni cândva târziu, Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori uscate de stâlpul alb de …

Continuă să citești O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Cântec de toamnă – de Paul Verlaine

Cântec de toamnă Al toamnei cânt, Viori de vânt Îl plâng topite Lovindu-mi lin Sufletul plin De corzi rănite. Decolorat Şi sugrumat Când ora bate, Plângând ascult La vremi de mult Îndepărtate. Şi-n vânt mă las În răul pas Care mă poartă Din loc în loc Acelaşi joc De frunză moartă. Alte poezii de Paul …

Continuă să citești Cântec de toamnă – de Paul Verlaine

Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac

Popor, faceţi loc! trece-un călător!Un sfeşnic înainte ş-un preot după dânsul;De săraci se duce un trist coşciug de lemn.Înfăşurat în trenţe, un corp este într-însul,Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -Cei mari, vă plecaţi! trece-un cerşetor! Bogaţilor, loc! trece-un călător!Acel cerşetor care chiar ieri nu avea pâine,Clopotul răsună, că a ajuns la port:I-a încetat durerea …

Continuă să citești Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac

Septembrie – de Ted Hughes

Septembrie Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea: Nici un ceasornic nu numără clipele. Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează Timpul nu are relevanţă. Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate; La margine de pleoapă, o stea – Sub mătasea pielii, o mare – Ele ne spun că aici nu există timp. …

Continuă să citești Septembrie – de Ted Hughes

Septembrie – de Grigore Hagiu

Septembrie Când pomii dau a doua oară-n floare şi-şi trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiţei născătoare. În simple meşteşuguri priceput, te-apleci pe nicovala purtătoare, îngândurare pe îngândurare, visându-ţi ziua-n care te-ai născut. Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află cu capul către nord dormind, reamintindu-ţi golurile febrei, …

Continuă să citești Septembrie – de Grigore Hagiu

Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu