Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …

Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona

Intimă Cincinat Pavelescu Îţi mai aduci aminte, doamnă?Era târziu şi era toamnă,Şi frunzele se-nfioreau,Şi tremurau în vântul seriiCa nişte fluturi chinuiţi,Ca nişte fluturi rătăciţiDin ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de searaŞi-amurgu-acela violet,Când toamna şi-acorda încet,Pe frunza galbenă — chitara?Pe lac, ce-n lună s-argintase,Încet o lebădă trecea,Şi pata-i albă se pierdeaÎn seara care se lăsase... Şi-atunci, …

Continuă să citești Intimă – de Cincinat Pavelescu

Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne,Iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum,A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreunăO bună bucată de pământ,O bună bucată de cer,O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbăȘi pentru lac,Vom râde pentru copac,Vom slăvi drumul drept cu câte-o gurăȘi vom ține …

Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu

Dorinţa românului din 1862 Să fie România de-acum în veci unită Şi propăşind în toate să fie ea menită, La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus, Ca cele de apus. Să aibă România industrie şi arte, Şcoli bune, răspândite în orişicare parte; Încât românii toţi să fie luminaţi Ca cei de stat bărbaţi. Să fie România întinsă, …

Continuă să citești Dorinţa românului din 1862 – de Alecu Donici

Sunt tânăr, Doamnă... de Mircea Dinescu Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul ca să pricep căderea din somn spre echilibru, dar bulgări de …

Continuă să citești Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu

Numai una Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu şorţul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Şi când o văd, îngălbenesc; Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alţii de-o peţesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu …

Continuă să citești Numai una – de George Coșbuc

Destin cu baobab                 Leonid Dimov Orașul în cadril de mucava Trăia, înfricoșat, la cinema, Iar străzile duceau poveri de șoapte Doar între pauze. La cinci și șapte. În piața cu celebru nume șvab Creștea, până la cer, un baobab Cu fructe cât o casă, cu bodegi Și …

Continuă să citești Destin cu baobab – de Leonid Dimov

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme, Nu-i nimeni, nimeni n-a venit. Parfumul doar din crizanteme Te-a mângâiat şi te-a trezit. Sunt uşile de mult închise, Perdelele le-am tras de-a rând. N-am mai lăsat întredeschise Decât ferestrele la gând. Nu tresări, nimic n-apasă, Nu-ncearcă nimeni la uluc. Nu calcă nimenea prin casă, Sunt orele, care …

Continuă să citești Cântec de liniştit bolnava – de Virgil Carianopol

Amintirea paradisului Când eram mai tânăr şi la trup curat, Într-o noapte floarea mea eu te-am visat: Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat, Când eram mai tânăr şi la trup curat. Nu ştiam că eşti femeie - eu bărbat Lângă tine cu sfială m-am culcat. Şi dormind eu am visat; tu, visând ai lăcrimat, Când …

Continuă să citești Amintirea paradisului – de Cezar Ivănescu