Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, …
Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul
De vorbă cu diavolul de Ion Minulescu Azi-noapte, Diavolul din mine ― Un diavol ce pretinde-a fi profet ― M-a luat cu vorba-ncet... încet... Şi m-a băgat în tainele divine, Pe care eu ― spun drept ― mi-e frică Să nu care cumva să le-nţeleg, Fiindcă sunt taine care ― când se strică ― Nu …
Continuă să citești De vorbă cu diavolul – de Ion Minulescu
VOROAVA* Cu crucea şi cu paloşul în mână, Cel care’n veacuri a răsbit streinul, Vă’ntreb, Ió Ştefan Voevod ot Putna: Hatmanii mei, au unde ni-i Hotinul? Io, care’n patruzeci şi şapte lupte Am pus cu voi acestei ţări temeiul, Vă’ntreb, Ió Ştefan Voevod ot Putna: Mazâlii mei, au unde ni-i Orheiul? Curs’a sângele în râuri …
Continuă să citești VOROAVA – de D. Ion
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …
Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona
Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” „Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză …
Continuă să citești Cele două căpăţâni goale – de Andrei Mureșanu
LA ARME Auzi departe strigă slabiiŞi asupriţii către noi,E glasul blândei BasarabiiAjunsă-n ziua de apoi.Şi sora noastră cea mezinăGemând sub cnutul de calmucLegată-n lanţuri a ei mână,De ştreang târând-o ei o duc.Murit-au… poate numai doarmeS-aşteaptă moartea de la câniLa arme,La arme, dar români! Pierit-au oare toţi vultaniiŞi soimii munţilor Carpaţi,Voi, fii ai vechei TransilvaniiSunteţi cu …
Continuă să citești La arme – de Mihai Eminescu
Ne ducem toţi Serghei Esenin Ne ducem toţi câte puţin, mereu, Către-un liman de tihnă şi-mpăcare, Poate curând va trebui şi eu Bulendrele să-mi strâng pentru plecare. O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri! Şi tu, pământ! Şi voi, câmpii ca marea! În preajma sorocitei adormiri Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea. Pe lumea asta am iubit …
Continuă să citești Ne ducem toţi – de Serghei Esenin
SCRISOARE DIN BASARABIA Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea târziu, Mi-e dor de voi şi vă sărut. Cu vorba-mi strâmbă şi pripită Eu ştiu că te-am rănit spunând Că mi-ai luat şi grai şi pită Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt. În vremea putredă şi goală …
Continuă să citești SCRISOARE DIN BASARABIA – de Grigore Vieru
Ne vom întoarce într-o zi de Radu Gyr Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul …
Continuă să citești Ne vom întoarce într-o zi – de Radu Gyr
Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …
Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu
