Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Nicolae Bulat: „Unii îmi spun că sunt cel mai bun istoric din Soroca. Le răspund că sunt un foarte bun cercetător al ținutului natal.” Povestea vorbei (de astăzi): Vara anului 2012 ne-a purtat pașii într-o nouă călătorie pe urmele faptelor de vitejie ale strămoșilor români. Într-o excursie de mai multe zile, care ne-a dus prin …

Continuă să citești Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

  Moto: «Biserica zice: „Deşertăciunea deşertăciunelor, totul este deşertăciune”! Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr îşi are şi excepţia sa. Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari care sunt nepieritoare.» - Mihail Kogălniceanu, la înmormântarea lui Alexandru Ioan Cuza (Ruginoasa, 29 mai 1873). Povestea vorbei …

Continuă să citești Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit,Ea se-ndrepta cu pas grăbitSpre locuinţă. El îi oferă braţul său,Dar ea-i răspunse: „Domnul meu,N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi,Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm uşorCa mamele copiii lor,Când vor să-i …

Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Spovedanie – de Ion Minulescu

Spovedanie Mă doare amintirea tinereţiiCând fetele de-o vârstă cu băieţii,Deşi păreau doar nişte banale jucării -Păpuşi de sexe diferite -Simţind imboldul unor demonice ispite,Puneau la cale pentru viitorRomanticele lor căsătorii -Uzine pentru fabricat copii -Secret furat de la părinţii lor!...Mă doare tinereţea mea de ieri,Cu rustica şi vesela TrivaleŞi cu „grădina publică” din vale,Prin care …

Continuă să citești Spovedanie – de Ion Minulescu

Vezi, viață… de Radu Gyr

Motto: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,              nici ochii când în lacrimi ți-s.              Adevăratele înfrângeri,              sunt renunțările la vis.” –  (Îndemn la luptă - Radu Gyr) Vezi, viață… de Radu Gyr Vezi, Viață? Eu încă mai trăiescși încă-ți …

Continuă să citești Vezi, viață… de Radu Gyr

REVELAȚIE – de Mircea Micu

Revelație Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu metroul și zâmbește Elastică și suplă ca un pește Și ochiul meu retina și-o mărește Și mă închin, zicând: „Doamne ferește!” De unde vine și încotro se duce, Purtând …

Continuă să citești REVELAȚIE – de Mircea Micu

N-am nimic decât inima – de Tudor Arghezi

Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor, peste durere, dezamăgire şi suferinţă. - Tudor Arghezi N-am nimic decât inima N-am nimic decât inima: Ţi-o dau. Am un bordei în pădure, cu căprioare: Te primesc în el. Am un pat de frunze: Te învelesc în el. N-am bijuterii de …

Continuă să citești N-am nimic decât inima – de Tudor Arghezi

Balada corbilor – de George Topîrceanu

Balada corbilor de George Topîrceanu Posomorâți, cu gheara lungă,Cu pliscuri negre de oțel,Ne-am înfruptat cât să ne-ajungăDin prânzul marelui Măcel.Cu patrioții la paradă,Amestecați printre eroi,De-a valma coborâm în stradă, —Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia,Când stau întorși spre bolta cruntăCei logodiți cu veșniciaSub ploaia rece și măruntă;Când moartea seceră flămândăFăcând …

Continuă să citești Balada corbilor – de George Topîrceanu

Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Homo homini lupus Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De …

Continuă să citești Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă... de Mircea Dinescu Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rostşi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,cum aş putea întoarce copilul care-am fostcând carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destulca să pricep căderea din somn spre echilibru,dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătulnu m-aş …

Continuă să citești Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu