Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …

Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu

Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …

Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu

Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …

Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea

Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,  Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Femeia cafenie Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel purta pantofi verzi din piele de șarpe și avea nasul turtit. Era o mulatră. Cum venise aici, habar n-am. părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel. Gura îi era ca o ventuză. Sânii fierbinți ca niște pâini. Ochii tulburi. Îmi …

Continuă să citești Femeia cafenie – de Constant Tonegaru

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de-anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să se …

Continuă să citești Murim… ca mâine – de Magda Isanos

- Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primescNimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!- Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti! - Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,În inimă o voi păstra pe totdeauna!- Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?- Voi sângera şi voi răbda!- Da, da, te …

Continuă să citești GHIMPELE (Da, da, te ştiu eu) – de Rabindranath Tagore

În deșertul din SaharaDe nisip și soare plinUmblă - abia târându-și pașii,Ars de sete, un beduin. Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArșița-l doboară, îl ardeDar mai mult moare de sete. Cade în genunchi, se roagă- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheațăCa să-l ling, Doamne, să-l ling. Sau de nu poți da …

Continuă să citești Alternativa – de Ion Pribeagu

Să cumpăr oi, să vând măslineÎn piaţa plină de femei,Să argăsesc cântări şi pieiÎn centrul aprigei Medine. Pe străzi înguste şi cabrateSă-mping măgarul cel abraşCe cu copita, nărăvaş,Loveşte-n uşi de vechi palate. Şi din Pacific în AtlasPurtând caftan, turban ori fes,La Marrakech cerşind, la Fez,Spre cerul gol, cu jalnic glas: „Mă fă-n Sahara fir de …

Continuă să citești Delir la umbră – de Marin Sorescu