Definiţia istoricului Dator aş fi s-acoper,Iar nu să defăimezPă cei d-un neam cu mine;Dar greu, frate! ohtez,Că n-am altfel cum face,Silit sunt d-adevăr:El îmi zice a scrieToate pân' la un păr.Rea este defăimarea,Mai rău e a minţi:La lucru ce-i de faţăRuşine poţi păţi.Istoric sunt, n-am frate,N-am rudă, n-am vecin:Stăpân am p-adevărul,Lui cată să mă-nchin! Referitor …

Continuă să citești Definiţia istoricului – de Zilot Românul

Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …

Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu

Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …

Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

Scrisoare de bun rămas Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Şi dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă şi lasă-mă să strig Mi-e frică de-ntuneric şi de frig Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit Cine-a iubit frumos, cine-a greşit Cine-a făcut …

Continuă să citești Scrisoare de bun rămas – de George Țărnea

Cu fiecare dintre cei De care moartea ne desparte, Murim şi noi – lăsând o parte În fiecare dintre ei ... Imagini ... gânduri ... doruri ... vise Adorm în stinsele priviri, Un cer întreg de amintiri În pleoapele pe veci închise ... __________________ Alte poezii de Victor Eftimiu Citește poezia Crizanteme – de Victor …

Continuă să citești Murim şi noi … – de Victor Eftimiu

Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …

Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale

Umanism 1Sunt furios pe tine dar mai ales pe mineCă m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în graiÎnvălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,Diminuându-mi forţa canalelor de nai. 2Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi,Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă,Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi,Că-s negru în pustia candidă de …

Continuă să citești Umanism – de Nicolae Labiș

La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …

Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. - Alphonse Daudet Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez …

Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian

Anacronism romantic Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara? Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori? N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara, Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori? Cum? Mai alergi şi-acuma pe ţărmuri s-asculţi marea? Acele-apusuri roşii şi-acum le mai priveşti? Tot îţi mai faci cu grijă la ora …

Continuă să citești Anacronism romantic – de Radu Stanca