Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale

Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …

Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale

Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,  Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu

La 136 de ani de la decesul lui Mihai EMINESCU... Motto: Eminescu este un Beethoven al graiului românesc. - Tudor Arghezi Ție Tudor Arghezi Ceahlăul e statuia ta... Luceafărul te aștepta De veacuri vechi, mai multe sute, Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute. S-a întâlnit adâncul cu înaltul Și nu mai scăpărase, din piatra …

Continuă să citești Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu

Murim… ca mâine – de Magda Isanos

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de-anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să se …

Continuă să citești Murim… ca mâine – de Magda Isanos

Apreciere – de Ion Pribeagu

George-i negustor de firmăȘi-are o prăvălie „chic"Cumpără și vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porțelanuri și covoare,Chihlimbar și abanosȘi orice marfă prețuieșteDupă ochi, după miros. Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiță foarte finăIară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge-a devenit vulcanicȘi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e-o păpușăBlondă și fermecătoare. Și gândindu-se la glasu-iCa un zvon divin de harfăÎși șoptește încins …

Continuă să citești Apreciere – de Ion Pribeagu

„Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?

În țara asta, țara pâiniiSă aibă pâine chiar și câiniiGuvernul nostru ne obligăS-avem o zi de mămăligăLor ce le pasă cum e traiulScumpiră trenul și tramvaiulScumpiră tot, la cataramăPână și pâinea și tutunulȘi când înjuri pe șleau de mamăEi, cică, eu fac pe nebunul. Teoria mea-i ușoarăToată viața e o scarăPe care, ca și la …

Continuă să citești „Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?

Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu

Spovedanie (Nu beau) lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cânt Şi nu iubesc!... Sunt ca un vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc Înfrângerile-n sens invers, Că-n suflet, fiecare semn De pe răboj se schimbă-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ― Botezuri, nunţi şi-nmormântări, …

Continuă să citești Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu

Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost …

Continuă să citești Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu

Lupul singuratic mergedoamne, numai peste lege,numai peste cea zăpadăce va fi cândva să cadă. A-ntâlnit un îngeredormitând în plângere.Creierul i l-a mâncatlupul cel înfometat.Hlap şi hlop şi hlap şi hlopi l-a fost mâncat pe loc,nu acum ci-n viitorlupul cel mirositor. Pe zăpada ce va fialergase lupul grimult sătul, căci el mâncasecreier de mătase. Dar şi …

Continuă să citești Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu