Septembrie cu roze Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt; Parfumuri potolite se leagănă-n grădină: Amurgul toamnei pune miresmelor surdină. Pe fân de-argint albastru cad palidele foi, Încet-încet acopăr grămada de trifoi Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie În parcul plin de urne şi de melancolie. Septembrie cu roze de …

Continuă să citești Septembrie cu roze – de Victor Eftimiu

Răsai asupra mea, lumină lină,Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;O, maică sfântă, pururea fecioară,în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,Deşi al meu e un noian de vină;Privirea ta de milă caldă, plină,îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţaAdâncă a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie, Dă-mi …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă.În pension făceam furori,Dar eram tare ruşinoasă.Şi când cu Nicuşor vorbeam,Mi-ardeau obrajii ca văpaia...Ţiu minte, cât de mult roşeam,Când îmi spunea de vorba aia.   Într-o duminică, fiind caldŞi cum văzduhul sta să fiarbă,M-am dus la gârlă să mă scald,Şi mi-am pus hainele pe iarbă.Dar Nicuşor …

Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcereaSe loveşte tainic de fereşti,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfeNegurile toate de pe lac,Fă să …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca

Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …

Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu

Mai sunt câteva veri Mai sunt câteva veride trăit sub soare.Câteva cântece și tăceriroditoare. Câțiva strălucitoriani de ramură verde și flori.Câteva popasuri cu sfatși vin în pahare de turnat. Câteva sărutări mai sunt,până la sărutarea ta pământ.nu vă certați, prieteni drumeți,pentru nălucirile-acestei vieți. Alte poezii de Magda Isanos. Citește poezia Murim… ca mâine – de Magda …

Continuă să citești Mai sunt câteva veri – de Magda Isanos

Pe o piatră, subt un pom, Îmbuca pâine un om, Şi din pom un titirez Cerea fărâme de miez. Acum, după-nvăţătură, Vine şi le ia din gură. Titirez ori vrabie Zboară către albie, Unde maica spală rufe. Ar avea şi el o scufe Şi-o batistă de clătit, Care s-au cam murdărit. Vrăbioiule vecine, Rogu-te treci …

Continuă să citești Pe o piatră – de Tudor Arghezi

Altă chestieE scoaterea la pensieAstăzi eşti funcţionarÎnsă mâine pensionar.Poate te intereseazăPensia cum se calculează.Ei, uite cum se calculează:Din 35 de ani serviciCare vor fi socotiţiScazi primii ani de şcoalăŞi absenţele de boală,Zilele de sărbătoare,Orele suplimentare,Plus un an şi patru luni.Tragi o linie şi aduni.Pe urmă împarţi la cinci, apoiCe-ţi dă înmulţeşti cu doi,Scazi anul când …

Continuă să citești Pensia ~ de Constantin Tănase

Dumnezeu Mergând pe străzi, privirea cumpărasedin fiecare lucru câte-o parte:umbrare verzi, brăţări şi chiparoaseca lacrima iubitelor din cartevitrine mari, acoperind cu-atlazurimucegăiala sufletelor slute,şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuriîn care-au stat idile ne-ncepute.Copil venit din măguri şi viroage,coroanelor copacilor oceaniciîngenuncheau sub ape, să se roage,cu anterie gemene, de panici,Am fost în temple,-n temniţi şi-n spitale,m-au întâlnit …

Continuă să citești Dumnezeu – de Ion Caraion