Balada cuplului precar Mai rea decât spaima intrării în mâine, E clipa ucisă din lipsă de pâine, Din lipsă de aer, din lipsă de spaţiu, Şi iată-ne robii aceluiaşi saţiu… Reproşuri prea multe, regrete puţine, Iubirea, nici oarbă, de foame nu ţine. Un gol periferic ne stă la-ndemână Şi o ură dibace din urmă ne …

Continuă să citești Balada cuplului precar – de George Ţărnea

Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …

Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu

Emoție de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu o frunză de …

Continuă să citești Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu

Balada morţii Cobora pe TopologDintre munţi, la vale...Și la umbra unui stogA căzut din cale. În ce vară? În ce an?Anii trec ca apa...El era drumeţ sărmanMuncitor cu sapa. Oamenii l-au îngropatÎntr-un loc aiurea,Unde drumul către satTaie-n lung pădurea. Și de-atunci, lângă mormânt,Plopi cu frunză rarăS-au zbătut uşor în vânt,Zile lungi de vară. Soarele spre …

Continuă să citești Balada morţii – de George Topîrceanu

Dedicaţie tatălui meu Domnule Consilier, de „cules”, eu îţi ofer, diploma alăturată ca s-o vezi, în fine, luată. Ţi-ofer s-o pui în ramă, în salon sau chiar în cramă; să rămâie mărturie dintr-un veac de studenţie şi urmaşilor să spună c-a fost lungă, însă, bună. Şi, prin secoli, vară, iarnă, praful iernii s-o aştearnă, căci …

Continuă să citești * * * – de Tudor Mușatescu

Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă  ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ?  Înfrânt nu ești atunci când …

Continuă să citești Îndemn la luptă – de Radu Gyr

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA  Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi …

Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi

La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …

Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu

Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …

Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu

Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …

Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu