Cu fiecare dintre cei De care moartea ne desparte, Murim şi noi – lăsând o parte În fiecare dintre ei ... Imagini ... gânduri ... doruri ... vise Adorm în stinsele priviri, Un cer întreg de amintiri În pleoapele pe veci închise ... __________________ Alte poezii de Victor Eftimiu Citește poezia Crizanteme – de Victor …

Continuă să citești Murim şi noi … – de Victor Eftimiu

Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …

Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale

Umanism 1Sunt furios pe tine dar mai ales pe mineCă m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în graiÎnvălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,Diminuându-mi forţa canalelor de nai. 2Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi,Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă,Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi,Că-s negru în pustia candidă de …

Continuă să citești Umanism – de Nicolae Labiș

La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …

Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. - Alphonse Daudet Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez …

Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian

Anacronism romantic Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara? Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori? N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara, Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori? Cum? Mai alergi şi-acuma pe ţărmuri s-asculţi marea? Acele-apusuri roşii şi-acum le mai priveşti? Tot îţi mai faci cu grijă la ora …

Continuă să citești Anacronism romantic – de Radu Stanca

Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …

Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu

Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …

Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu

Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …

Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea

Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,  Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu