Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …

Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu

Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …

Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Niciodată toamna... Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu …

Continuă să citești Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi

Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …

Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu

Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …

Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu

Nu te teme, nu te teme Dacă iar mor crizanteme, Dacă iarăşi pier în zare Păsările cântătoare... Nici nu plânge, nici nu plânge Când rupi frunza şi vezi sânge, Când rupi creanga şi prin creangă Moartea zice din talangă... Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană Din a toamnei grea dojană, Nici nu spune, nici nu …

Continuă să citești Cântec de toamnă – de Radu Stanca

Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …

Continuă să citești Pastel – de George Bacovia

Balada cuplului precar Mai rea decât spaima intrării în mâine, E clipa ucisă din lipsă de pâine, Din lipsă de aer, din lipsă de spaţiu, Şi iată-ne robii aceluiaşi saţiu… Reproşuri prea multe, regrete puţine, Iubirea, nici oarbă, de foame nu ţine. Un gol periferic ne stă la-ndemână Şi o ură dibace din urmă ne …

Continuă să citești Balada cuplului precar – de George Ţărnea

Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …

Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu