15 iunie 1889 - 15 iunie 2022 - 133 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu Eminescu Grigore Vieru La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră Eminescu. Suntem în cuvânt …

Continuă să citești Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum te lauzi la toţi sfinţii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,N-asculta de toţi zurliii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Nu-mi mai otrăvi ursita,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat,  Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?...  Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm.  Prin case albe, cu …

Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu

Ghicit în cafea Milord, nu se mai poate concura, ceşcuţa japoneză este spartă şi-n zaţul ăsta negru de cafea a apărut un câine rău la poartă. Tu crezi că muschetarii vor veni cu trei florete mari la butonieră să-ţi spună că un nou poète maudit s-a spânzurat aseară de jartieră. Eroarea stă în movul cardinal în …

Continuă să citești Ghicit în cafea – de Nora Iuga

Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor, Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte, Am râs de oamenii bătrâni prosteşte Dispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor, Că n-o să mă atingă niciodată Timpul cu bisturiul său de vată Abia simţit, însă necruţător. Ce panică târzie mă cuprinde Noaptea când …

Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu

Dacă tu ai dispărea Adrian Păunescu   Dacă tu ai dispăreaÎntr-o noapte oarecareDulcea mea, amara meaAş pleca nebun pe mare.   Cu un sac întreg de lutŞi-o spinare de nuieleSă te fac de la-nceputCu puterea mâinii mele.   Lucru lung şi monotonSă te înviez femeieEu, bolnav PygmallyonHai, şi umblă Galatee.   Dacă tu ai dispărea,Fi-ţi-ar …

Continuă să citești Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu

Capra și iada Ţăranul între vitişoare Avea şi o căpriţă. El o numea leliţă, Îi da adese tăricioare. Şi bine o ţinea. Ea însă un nărav avea: De câte ori ţăranul intra pe zi în casă, Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea, Apoi şi peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aştepta să vadă Curând, pe lângă …

Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici

Motto: Poezia unui vers adânc nu va putea niciodată fi înlocuită de poezia frazei. - Tudor Arghezi Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Și le-am spus …

Continuă să citești Am legat… – de Marin Sorescu