Balada crinilor care și-au scris frumos – de Emil Brumaru

Trăia într-un oraș din miazăzi Un crin înzăpezit în datorii, Care primea, scrise pe pluș cu lapte, Scrisori de la alt crin, din miazănoapte. Oh! pentru cruda lor corespondență Aveau cea mai naivă diligență! Ei își tăiau cu zimții de la timbre, Miresmele-ntre dânșii să le schimbe. Poștași înflăcărați puneau ștampile Cântând din corn, pe …

Continuă să citești Balada crinilor care și-au scris frumos – de Emil Brumaru

Balada unei stele mici – de George Topîrceanu

Balada unei stele mici Ţii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu faţa-n sus spre Dumnezeu, Lăsându-ţi capul să se culce Pe braţul meu, Te legănam, povară dulce. Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, …

Continuă să citești Balada unei stele mici – de George Topîrceanu

DECEMBRIE 2025 – sumar al activității mele de blogger

Motto: Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci. - Steve Jobs Aniversare fericită cu WordPress.com! M-am înregistrat pe WordPress.com în urmă cu 7 ani și 8 luni. În acest timp am avut peste 1.041.386 de vizualizări! Am publicat 2.386 articole, cu 3.636 comentarii Să începem cu sumarul actualizat al lunii …

Continuă să citești DECEMBRIE 2025 – sumar al activității mele de blogger

Bucuraţi-vă, prieteni – de Dumitru Matcovschi

Bucuraţi-vă, prieteni Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte,Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în povestesimplă de tot,scurtă de totviaţa ne este.Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.Muntele ieri ne-ademenea, …

Continuă să citești Bucuraţi-vă, prieteni – de Dumitru Matcovschi

Această ţară de vis – de Nichita Stănescu

Motto: Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. - Nichita Stănescu Această țară de vis Când se va sfârşi asfaltul drumului trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt ca să nu rămână necălătorită această ţară de vis. Când vor cădea frunzele pomului, când se va veşteji iarba câmpului, pletele mele …

Continuă să citești Această ţară de vis – de Nichita Stănescu

Tradiții de Anul nou la români

  Fie ca anul 2026 să vă fie plin de împliniri. Să trăiți emoția fiecărui început de vis! Vă doresc să prețuiți timpul, făcând din el un aliat de nădejde al fiecărui pas înainte! Dacă înțelegeți și că bucuriile mari sunt suma zilnică a altora mai mici, v-ați făcut cel mai frumos dar de anul nou! …

Continuă să citești Tradiții de Anul nou la români

Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Cetatea Neamțului – de George Coșbuc

Motto: Orice faptă de vitejie aduce glorie. - Publilius Syrus Cetatea Neamțului Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu …

Continuă să citești Cetatea Neamțului – de George Coșbuc

Colinde, colinde… E vremea colindelor!

  Să o luăm puţin înaintea timpului. Să ne găsească pregătiți. O melodie încântătoare, în (doar) câteva versiuni superbe / celebre. Pur şi simplu, o melodie de suflet... Little Drummer Boy (Micul toboșar) Şi ce solişti, ce formaţii, ce interpretări... Toate variantele sunt de ascultat şi de privit. Fiecare are farmecul ei aparte. O temă, …

Continuă să citești Colinde, colinde… E vremea colindelor!

Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga

Gligore Fărăţară De-un car de ani mă tot numesc aşa bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri, aghezmuind pe jos, în calea mea, cu lacrimi de răşină de pe ramuri. Când urc pe munte, sus, printre păduri, aud, de sub a crengilor povară, cum mă îndeamnă nevăzute guri: „Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.” Dacă mă …

Continuă să citești Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga