Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le le-asamăn Cu iluziile mele... Alte poezii de același autor. …

Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu

„Floarea care este singură nu trebuie să invidieze spinii care sunt numeroși.” – Rabindranath Tagore Mărăcine Te-ai chinuit atâta, mărăcine, Să scoţi o floare şi din tine. Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani... Şi te-am ferit de sapă şi cazma Întru-nflorirea ta. Toţi oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -. Şi-am lăsat vară …

Continuă să citești Mărăcine – de Tudor Arghezi

  Motto: Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei. - Emily Bronte  Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Vine toamna Veștejite flori de crin, Vine toamna vine, Și cu freamătul ei plin De obidă și suspin, Ne alungă din grădini Fluturi și albine. Vine crivățul hain, Să vă bea potirul, Veștejite flori de crin, Vine crivățul hain, Să vă sece pe deplin Din potire mirul… Vine aprigul șuvoi, Biete flori plăpânde, Vine aprigul …

Continuă să citești Vine toamna – de Elena Farago

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, unSă nu văd frunzele cum cad din ram... …

Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca

Emoţie de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii …

Continuă să citești Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu

Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare… Şi-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!… Şi tinereţea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea …

Continuă să citești Îmbătrânesc – de Cincinat Pavelescu

Amurg de vară Histerizate fecioare pale La ferestre deschise palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale și nu se mai mărită. Eu trec îmbătrânit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge – Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun câte-o roză de sânge. Alte poezii de George Bacovia. Citește poezia Fanfară – de George Bacovia - …

Continuă să citești Amurg de vară – de George Bacovia