La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …

Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. - Alphonse Daudet Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez …

Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian

Anacronism romantic Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara? Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori? N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara, Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori? Cum? Mai alergi şi-acuma pe ţărmuri s-asculţi marea? Acele-apusuri roşii şi-acum le mai priveşti? Tot îţi mai faci cu grijă la ora …

Continuă să citești Anacronism romantic – de Radu Stanca

Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …

Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu

Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …

Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu

Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …

Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea