SONET  Acum din nou îmi treci pe sub fereastră, Tu, toamnă, tu, frumoasă cerşitoare, Pe urma ta cântări tânguitoare Lin flutură-n întinderea albastră. Durerea ta în zare călătoare Atinge-n drum căsuţa mea sihastră Şi-nfrigurate florile din glastră Suspină-n zvonul frunzei care moare. Rămân, aşa, pierdut în reverie, Şi, dus încet de luntrea amintirii, Ascult duioasa …

Continuă să citești Sonet – de Octavian Goga

Fără anotimp Iar a venit o toamnă, dar când oare?! Eu nu ştiu să fi fost o primăvară. Începe iar să fie numai sară şi n-a fost zi cu soare. Şi zarzării când oare-au înflorit? Când au umblat albinele prin ei, cu zumzetul lor alb de clopoţei cu care am copilărit?... Au înflorit şi anu-acesta …

Continuă să citești Fără anotimp – de Demostene Botez

Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …

Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu

Clipa cea lentă Fără-ndemn intrăm în toamna Cântecului plin de frică. Nici o aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mâna spre pământ se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Şerpi clociţi prelingu-şi zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Până mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de …

Continuă să citești Clipa cea lentă – de Emil Brumaru

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …

Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu

Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …

Continuă să citești Bunătate toamna – de Lucian Blaga

Imagini, toamna Se clatină galbene păsări ușor pe parul din vie. Nu, toamna își pregătește iar stolul de frunze pribegi. E aerul limpede astăzi, ca apa-n pârâul de munte, Și singur un nor mai sclipește pe ceruri - un păstrăv de-argint. Alte poezii de Ion Pillat. Citește și poezia Biserica de altădată – de Ion Pillat - …

Continuă să citești Imagini, toamna – de Ion Pillat

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …

Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu

Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …

Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu