Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un …

Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski

IULIE De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare …

Continuă să citești IULIE – de Otilia Cazimir

De-or trece anii... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum" ş-un „nu ştiu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum". De-aceea una-mi este mie De ar …

Continuă să citești De-or trece anii… – de Mihai Eminescu

Ce faci tu? Ce faci tu? de-atâta vreme N-am mai rătăcit prin crânguri, N-a-ncercat să te mai cheme Dorul ca să fim iar singuri?.... Haide, fii copil cuminte N-aştepta să vin la tine Să te fac cu rugăminte Să pricepi ce este bine. De-ai şti tu ce farmec dulce E sub teiul singuratic!... Vino, crângu-o …

Continuă să citești Ce faci tu? – de Ion Minulescu

Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …

Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky

ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat,  Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?...  Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm.  Prin case albe, cu …

Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu

VARĂ  ​La orizont-departe-fulgere fără glas zvâcnesc din când în când ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâu şi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţele ca nişte prunci ce sug. Iar timpul îşi întinde leneş clipele şi aţipeşte între flori …

Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga