Motto: „Vorba bună, zâmbetul și fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.” - Nicolae Iorga ZÂMBEȘTE Când ţi se pare atât de greu, S-asculţi cum lumea te bârfesşe Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte! Şi când cel ce-l iubeşti curat Nepăsător te părăseşte, Nu te uita ca e-ngâmfat... Zâmbesşe! Păstrează-mă în ochii tăi …

Continuă să citești ZÂMBEȘTE – de Ion Minulescu

La cumpăna apelor Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimei şi până-n vale îmbătrâneşte, …

Continuă să citești La cumpăna apelor – de Lucian Blaga

Motto:  Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal. - George Călinescu Gelozie Dacă nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare),Tu pe altul oarecareTot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia străin, nu mie,Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi sămănat în totulCu-acel tată imbecil. …

Continuă să citești GELOZIE – de George Topîrceanu

Motto: „Proștii mor, dar prostia rămâne.” – I. L. Caragiale Am zis iubitei mele: „Vino La câmp, s-auzi un pitpalac". Ea: „Da, îmi place pitpalacul... Dar nu merg: tu... eşti prea sărac". Plimbându-mă-n singurătate, O odă gloriei eu fac: Dar gloria se depărtează „De ce fugi?" zic. - „Eşti prea sărac!" Mă duc atunci la masa …

Continuă să citești Prea sărac – de Ion Luca Caragiale

Scurtă despărțire Vă las în valea acestei stinse plângeri Orice sfârșit vestește-un început,- Mă duc eu primul sunt mai priceput, Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, V-aștept la grajdurile de zmarald,- Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. Cînd veți veni-n amurg …

Continuă să citești Scurtă despărțire – de Teodor Pîcă

Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu roua greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, cel blond,Ultimul poet …

Continuă să citești Ce-ai să faci? – de Mircea Micu

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol