Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …
Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu
Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …
Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea
- Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primescNimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!- Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti! - Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,În inimă o voi păstra pe totdeauna!- Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?- Voi sângera şi voi răbda!- Da, da, te …
Continuă să citești GHIMPELE (Da, da, te ştiu eu) – de Rabindranath Tagore
La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …
Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu
Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …
Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski
Motto: „Mai mult decât minciuna nimica nu răpune…E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune.” – Al. Macedonski Scurt pe 2 și 1/4: Trecut-au anii de când tot dau în vileag matrapazlâcurile la care au recurs unii dintre mai marii Vâlcii, în încercarea de a-și apropia momentul rășluirii unei mari suprafețe de teren din Râmnic și... …
Să cumpăr oi, să vând măslineÎn piaţa plină de femei,Să argăsesc cântări şi pieiÎn centrul aprigei Medine. Pe străzi înguste şi cabrateSă-mping măgarul cel abraşCe cu copita, nărăvaş,Loveşte-n uşi de vechi palate. Şi din Pacific în AtlasPurtând caftan, turban ori fes,La Marrakech cerşind, la Fez,Spre cerul gol, cu jalnic glas: „Mă fă-n Sahara fir de …
Continuă să citești Delir la umbră – de Marin Sorescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Mâhniri de tânăr cărturar de Tudor Arghezi Cum să o las? Nici ea nu m-a lăsat Pân' la bacalaureat. Și nici să mă gândesc nu-mi vine, Că toate clasele …
Continuă să citești Mâhniri de tânăr cărturar – de Tudor Arghezi
Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …
Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale
Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată …
Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu
