Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …
Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann
Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …
Continuă să citești Pastel – de George Bacovia
Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ? Înfrânt nu ești atunci când …
Continuă să citești Îndemn la luptă – de Radu Gyr
Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …
Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu
Emoție de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu o frunză de …
Continuă să citești Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu
el nu ştia ce broască are cheia dar era domn aşa se prenumea el deschidea şi închidea de-aceea a vrut s-o vâre şi-n urechea mea el era tare dornic să deschidă - e cheia viselor! l-am lămurit am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă partea din mine care n-a murit el nu ştia deloc virtutea …
Continuă să citești Cheia – de Ştefan Augustin Doinaş
Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …
Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu
Cântec de neguri Dormiți, temnicerilor, dormiți, Lăsați-ne dracului un ceas - De chinul lanțurilor ne izbăviți Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas. Dormiți, temnicerilor, fraților, Și armele voastre să doarmă, Căci visul nostru — visul piraților, De rugina zăbrelelor se sfarmă. Rugați-vă câteodată Domnului Să-și amintească și de noi; Altădată eram copiii lui - Acum …
Continuă să citești Cântec de neguri – de Dimitrie Stelaru
Dedicaţie tatălui meu Domnule Consilier, de „cules”, eu îţi ofer, diploma alăturată ca s-o vezi, în fine, luată. Ţi-ofer s-o pui în ramă, în salon sau chiar în cramă; să rămâie mărturie dintr-un veac de studenţie şi urmaşilor să spună c-a fost lungă, însă, bună. Şi, prin secoli, vară, iarnă, praful iernii s-o aştearnă, căci …
Continuă să citești * * * – de Tudor Mușatescu
Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …
Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu
Periegheze 