Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Berzele se-adună-n stoluri şi fac roată peste sat, Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul Şi planează-n rotocoale, apoi din aripă bat, Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul. Şi-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol, Câte una se întoarce ca un ghid şi îi adună, Stolul îi îmbrăţişează şi …
Continuă să citești Când berzele pleacă în august – de Ioana Gărgălie
Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră,sui cu pași de piatră,poteca răsleață:ce șchioapă și-ngheață,către stâni de ceață... Arșițe mă coc,umbra-mi: greu cojoc,parc-ar fi de foc,parc-aș duce așape cărarea grea,veacurile-n ea...Și așa cum sui,pieptul muntelui,un gând ca un cuimă izbește, șui:uite turma!... Nu-i!... Caut-o, de poți,peste munții toți,peste munții toți! Cum mă întărâtdupă-atât urât,sângerând, în …
Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș
Vara E atât de cald, încât Umblă descheiat la gât Cocostârcul Gât-sucit Prin fânul abia cosit. Sar lăcustele leliţe. Cheamă nişte prepeliţe Puii sprinteni din polog. Merge soarele olog. Doamne, că încet se mişcă! Trică zice-n deal din trişcă. Şi-i atât de cald, încât Umblă descheiat la gât Cocostârcul Gât-sucit Prin fânul abia cosit. Alte …
Continuă să citești Vara – de Marin Sorescu
Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …
Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind - privirea mea-nsetată Se pierde-n …
Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță
Amurg de vară Histerizate fecioare paleLa ferestre deschise palpită...În amurguri roșii, nupțiale,Stau pale și nu se mai mărită. Eu trec îmbătrânit, ca și ele,Și-asemenea inima mea plânge –Din treacăt, tuturor, în perdele,Le pun câte-o roză de sânge. Alte poezii de George Bacovia. Citește poezia Note de primăvară – de George Bacovia - (re)postată pe 29 martie …
Continuă să citești Amurg de vară – de George Bacovia
Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …
Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol
Romanță „Pe aceeaşi ulicioarăBate luna în fereşti...” - Mihai Eminescu De câte ori pe înseratÎn târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să viiUmblam pe străzile pustii?... Se însera – şi-n câte-o poartăPica domol o floare moartăCe risipea un stins parfumDe liliac sau de salcâm. Prin case albe, cu zorele, Clipea o lampă sub perdeleŞi răsuna …
Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu
Vara în oraş Se vorbeşte pe şoptite, Glasul parcă ţi se taie, Iar femeia, de pe ceafă, Şi-a strâns coama-n creştet, claie. Stă sub pieptenele greu Ca sub coif, într-adevăr, Când pe spate-şi dă ea capul Cu podoaba grea de păr. Strada caldă, noaptea caldă, Vremea rea se cam abate, Târşâitul de picioare Este o …
Continuă să citești Vara în oraş – de Boris Pasternak
Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …
Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky
