Degeaba avem Norme, dacă toți șarlatanii fac ceva pe ele! Până când o să li se permită!?

Motto: Un oraş este produsul viu al mâinii şi minţii umane, reflectând istoria omului, zbaterea lui pentru libertate, creativitate, genialitate – şi egoismul şi erorile sale. - Charles Abrams. Scurt pe 2 și 1/4: Așa ceva se poate întâmpla oriunde. Și oricând. Numai că - din respect pentru profesia căreia ne-am dedicat întreaga viață profesională - …

Continuă să citești Degeaba avem Norme, dacă toți șarlatanii fac ceva pe ele! Până când o să li se permită!?

Apreciere – de Ion Pribeagu

George-i negustor de firmăȘi-are o prăvălie „chic"Cumpără și vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porțelanuri și covoare,Chihlimbar și abanosȘi orice marfă prețuieșteDupă ochi, după miros. Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiță foarte finăIară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge-a devenit vulcanicȘi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e-o păpușăBlondă și fermecătoare. Și gândindu-se la glasu-iCa un zvon divin de harfăÎși șoptește încins …

Continuă să citești Apreciere – de Ion Pribeagu

„Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?

În țara asta, țara pâiniiSă aibă pâine chiar și câiniiGuvernul nostru ne obligăS-avem o zi de mămăligăLor ce le pasă cum e traiulScumpiră trenul și tramvaiulScumpiră tot, la cataramăPână și pâinea și tutunulȘi când înjuri pe șleau de mamăEi, cică, eu fac pe nebunul. Teoria mea-i ușoarăToată viața e o scarăPe care, ca și la …

Continuă să citești „Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?

„Blestemul” lui Caragiale, într-o istorie care se tot repetă!

Motto: Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez? - I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută. Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe. – I. L. Caragiale Ca un făcut! Arc peste timp: Pe 9 iunie 1912, Ion Luca CARAGIALE se stingea din viață. După 112 ani de la …

Continuă să citești „Blestemul” lui Caragiale, într-o istorie care se tot repetă!

Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu

Spovedanie (Nu beau) lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cânt Şi nu iubesc!... Sunt ca un vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc Înfrângerile-n sens invers, Că-n suflet, fiecare semn De pe răboj se schimbă-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ― Botezuri, nunţi şi-nmormântări, …

Continuă să citești Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu

Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost …

Continuă să citești Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu

Lupul singuratic mergedoamne, numai peste lege,numai peste cea zăpadăce va fi cândva să cadă. A-ntâlnit un îngeredormitând în plângere.Creierul i l-a mâncatlupul cel înfometat.Hlap şi hlop şi hlap şi hlopi l-a fost mâncat pe loc,nu acum ci-n viitorlupul cel mirositor. Pe zăpada ce va fialergase lupul grimult sătul, căci el mâncasecreier de mătase. Dar şi …

Continuă să citești Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu

DIN INIMĂ… DE ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI!

Cu ocazia ZILEI ÎNVĂȚĂTORULUI, urăm un sincer și călduros LA MULȚI ANI tuturor slujitorilor școlii! Astăzi, 5 iunie, toate școlile din țară ar trebui să fie în sărbătoare! Dar nu sunt... Ar fi fost un prilej fericit, pentru a omagia contribuția deosebită a acestei categorii sociale la devenirea noastră ca neam. Și ca țară. Dacă …

Continuă să citești DIN INIMĂ… DE ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI!

E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 103 ani de la deces…)

E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare. Iar …

Continuă să citești E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 103 ani de la deces…)