Noapte Nemărginită bolt-a nopţii, Deschide tainica ta carte Şi-ascultă-mi glasul zbuciumării Neputincioase şi deşarte. Doar mila ta n-o să se stingă Când două mâini tremurătoare Îşi împreun' nevolnicia În chip de rugă şi iertare. Azi ţintele de nestemate Culege-le din cingătoare, Căci ochii stelelor mă mustră, Şi plânsul stelelor mă doare. Azi orice picur de …

Continuă să citești Noapte – de Lucian Blaga

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …

Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme, Nu-i nimeni, nimeni n-a venit. Parfumul doar din crizanteme Te-a mângâiat şi te-a trezit. Sunt uşile de mult închise, Perdelele le-am tras de-a rând. N-am mai lăsat întredeschise Decât ferestrele la gând. Nu tresări, nimic n-apasă, Nu-ncearcă nimeni la uluc. Nu calcă nimenea prin casă, Sunt orele, care …

Continuă să citești Cântec de liniştit bolnava – de Virgil Carianopol

Orice copil are un nume Orice copil are un nume, Orice copil are o zi, Lumina lui aprinsă-n lume De noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o ţară, Orice copil are părinţi, Descoperind din vară-n vară Alt joc al păsilor cuminţi. Orice copil are o cale, Orice copil are un gând, Călătorind pe cer …

Continuă să citești Orice copil are un nume – de George Țărnea

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,Căci unul erau toate şi totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Numai una Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu şorţul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Şi când o văd, îngălbenesc; Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alţii de-o peţesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu …

Continuă să citești Numai una – de George Coșbuc