Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Scurtă despărțire Vă las în valea acestei stinse plângeri Orice sfârșit vestește-un început,- Mă duc eu primul sunt mai priceput, Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, V-aștept la grajdurile de zmarald,- Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. Cînd veți veni-n amurg …
Continuă să citești Scurtă despărțire – de Teodor Pîcă
Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu roua greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, cel blond,Ultimul poet …
Continuă să citești Ce-ai să faci? – de Mircea Micu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Să ne amintim și altfel de Brătieni. Că prea se înghesuie „urmașii” lor într-ale politicii să-i... omagieze, mergând grămadă în pelerinaj la Florica (Ștefănești, județul Argeș). Așa cum s-a …
Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …
Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol
Singurul farmec al trecutului este că rămâne trecut. (Oscar Wilde) Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri. Mihai Eminescu - Sonet (Trecut-au anii...) Un astfel de moment merită cu prisosință să fie rememorat. Pentru că nu-l trăiești …
Ioana lui Traşcă Să strângi, mumă, să strângi, Zicea Ioana lui Traşcă. Să strângi vara, ca să ai iarna. Dacă dai peste nişte ceapă, Ia şi tu o poală şi pune-o-n pod Pentru iarnă - ca să ai. - Păi, de la oameni? - Păi, de la oameni, că e pământul Lui Dumnezeu. Dacă vezi …
Continuă să citești Ioana lui Traşcă – de Marin Sorescu
LA MARGINEA CIMITIRULUI Este la marginea cimitirului, lângã bunic, un loc prea potrivit, sã-mi uit de toate și sã-i țin și lui când noaptea-i lungã, iarna, de urât. Mi-ar fi-n pãmântul cald așa de bine și trupu-n iarbã bunã mi-aș preface, sã-l pascã vite pripãșite si sãrace, ce-or cere si-o-ndurare pentru mine, la marea judecatã. …
Continuă să citești LA MARGINEA CIMITIRULUI – de Magda Isanos
Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …
Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu
Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …
Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu
Îl însoţeşti timid sub clar de lună, iar lupul singuratic te îmbie să uiţi de blana-i deasă, cenuşie, şi să-i alini a sângelui furtună. Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul în care v-aţi iubit lângă izvoare, el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare, el, vântul ce adie, tu, oceanul. La marginea pădurii, pe o stâncă, …
Continuă să citești Poemul lupului singuratic – de Daniel Vişan-Dimitriu
