Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. - Edgar Allan Poe Toamna Toţi acei ce-ntreaga vară Au lucrat din zori în seară, Toamna au roade bogate Au şi fructe, şi bucate, Mere, Pere, În panere. Prune Bune Şi alune, Şi gutui amărui, Cu puf galben Ca de pui. Şi tot felul de legume, …
Continuă să citești Toamna – de Demostene Botez
Septembrie Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea: Nici un ceasornic nu numără clipele. Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează Timpul nu are relevanţă. Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate; La margine de pleoapă, o stea – Sub mătasea pielii, o mare – Ele ne spun că aici nu există timp. …
Continuă să citești Septembrie – de Ted Hughes
Și „papirusul” vieții fiecăruia dintre noi! Sunt un om viu Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată, pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viaţă. Mă cutremură …
Continuă să citești Sunt un om viu – de Nichita Stănescu
Cântec de toamnă Al toamnei cânt, Viori de vânt Îl plâng topite Lovindu-mi lin Sufletul plin De corzi rănite. Decolorat Şi sugrumat Când ora bate, Plângând ascult La vremi de mult Îndepărtate. Şi-n vânt mă las În răul pas Care mă poartă Din loc în loc Acelaşi joc De frunză moartă. Alte poezii de Paul …
Continuă să citești Cântec de toamnă – de Paul Verlaine
Isprava toamnei Toamna, fată deocheată - Biata fată!... Deocheată, dar frumoasă Şi cochetă, Mi-a intrat odată-n casă, Indiscretă, Să mă-ntrebe ce mai fac... Ce problemă viitoare Mă mai doare... Ce ţigări de foi mă otrăvesc Când vorbesc... Şi ce fel de coniac Beau când tac... Şi de-atunci - Nu vreau să spun de când - …
Continuă să citești Isprava toamnei – de Ion Minulescu
Popor, faceţi loc! trece-un călător! Un sfeşnic înainte ş-un preot după dânsul; De săraci se duce un trist coşciug de lemn. Înfăşurat în trenţe, un corp este într-însul, Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. - Cei mari, vă plecaţi! trece-un cerşetor! Bogaţilor, loc! trece-un călător! Acel cerşetor care chiar ieri nu avea pâine, Clopotul răsună, …
Continuă să citești Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac
Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …
Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu
Să fii vestit nu-i o mândrie, Nu asta te înalță sus. Nu trebuie să ții arhive, Fiind hârtiilor supus. Creația e consacrare - Nu zarvă, nu succes scontat. E rușinos, neavând valoare, Să fii de-oricine lăudat. Lipsește-te de impostură, Trăind așa, s-atragi de zor Iubiri din spații, fără ură, S-auzi chemări din viitor. Și lasă-n …
Continuă să citești Să fii vestit nu-i o mândrie – de Boris Pasternak
Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă. În pension făceam furori, Dar eram tare ruşinoasă. Şi când cu Nicuşor vorbeam, Mi-ardeau obrajii ca văpaia... Ţiu minte, cât de mult roşeam, Când îmi spunea de vorba aia. Într-o duminică, fiind cald Şi cum văzduhul sta să fiarbă, M-am dus la gârlă să mă …
Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu
