Ploaie în luna lui marte – de Nichita Stănescu

Ploua infernal,şi noi ne iubeam prin mansarde.Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erauneliniştiţi, sub desene în cretă.Sufletele noastre dansaunevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai,plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiau unde-milăsasem …

Continuă să citești Ploaie în luna lui marte – de Nichita Stănescu

Aşteptare – de Nichita Stănescu

Motto: Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. – Nichita Stănescu   Tăceri stridente, trotuarele îngheţate, rebele, Îşi amintesc paşii din ele. Surâsul tău amărui, funigel Pluteşte-n amintiri, stingher. Furi azilnici se scurg În cenuşa vărsată de-amurg, Fluturându-şi cenuşii comorile Monezi cad din turn orele Pe-acoperişurile sticloase şi se duc, se duc Nu ştiam …

Continuă să citești Aşteptare – de Nichita Stănescu