În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei,Că Dumnezeu face ce vrea...O noapte plouă-n cinstea mea...O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouatÎn cinstea celei care-a plecat! A plecat?...Cine-a plecat?N-am plecat nici eu, nici ea -A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu ştim nici noi!...Ştim doar c-am găzduit-o amândoiŞi-am …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul …

Continuă să citești Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu