Coboară toamna… – de Octavian Goga

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Coboară toamna... Coboară toamna-ncet din slavă, Năframa galbenă-i răsareȘi peste vârfuri de dumbravăÎi flutură departe-n zare.Atât de jalnic geme vântul,Cum s-a pornit acum să zboare,Pare c-a prins în drum cuvântulUnei neveste care moare.Pe urma lui un plâns se-mparteȘi-n taina codrului străbate,Ca niște …

Continuă să citești Coboară toamna… – de Octavian Goga

O zi călduroasă de toamnă – de Matei Vișniec

Motto: Am scris poezie ca un nebun şi am crezut în forţa ei. -  Matei Vișniec O zi călduroasă de toamnă Într-o zi călduroasă de toamnăcând nimeni nu se mai aşteptasoarele a explodat dintr-o datăs-a risipit în spaţius-a pulverizatnoi, pământenii, mai aveam câteva secundede trăit să ne rugăm, au strigat uniisă-l omorâm pe înţeleptul oraşuluiau …

Continuă să citești O zi călduroasă de toamnă – de Matei Vișniec

Piatră cubică. Toamna – de Geo Bogza

Piatră cubică. Toamna Lui Sașa Pană Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă...E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e demilă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ.Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodatăzâmbetele ei galbene ca dovlecii pe …

Continuă să citești Piatră cubică. Toamna – de Geo Bogza

M-am procopsit – de George Topîrceanu

M-am procopsit La opt ore fix, în stradăPe trotuar o așteptam.Se zvonea din gura lumiiCum că fata ar fi cam…Ba mai mult decât atâta,Șoapte rele, ici, coloAjungeau până la mineCum că fata ar fi o…Cum și o puțin îmi pasăZică lumea cât o vrea,Dacă fata e frumoasăPoate fi și cam și prea,La-nceput făcea fasoaneDar în urmă se lăsă:„Ce vrea Domnul de la mine?”― …

Continuă să citești M-am procopsit – de George Topîrceanu

Brumărelul – de Vasile Alecsandri

Brumărelul Într-o verde grădinițăȘade-o dalbă copilițăPe-așternut de calonfiri,La umbră de trandafiri.Trece-un voinicel cu grabăȘi din fugă o întreabă:„- Spune-mi, dalbă copiliță,Cu rumena ta guriță,Ești nevastă, ori ești fată,Ori zână din cer picată?”„- Nici nevastă sunt, nici fată,Nici zână din cer picată,Ci sunt floare garofiță,Răsărită-n grădiniță;Dar tu, voinicele, spune,Ești însurat, ori ești june?”„- Eu sunt, dragă, …

Continuă să citești Brumărelul – de Vasile Alecsandri

Frunza – de Dan Verona

Motto: Poezia este spunerea Fiinţei... este fondarea fiinţei prin cuvânt. - Martin Heidegger Frunza Ai... frunză galbenă,Ceas desfrunzitDe ce vrei tu să credCă toamna a şi venit.Ieri iubita mi-a spus târziu-Vezi tu codrul cel veşnic viuVara noastră se va sfârşiCând galben de tot va fi.Codrul verde şi-adânc eraŞi-avea umbra de catifeaŞi-n tot codrul, sub cerul …

Continuă să citești Frunza – de Dan Verona

Legenda daliei -de Gheorghe Tomozei

Legenda daliei A fost demult… şi Daliei, crăiţa, i s-a pierdut, de bună seamă, viţa. Doar basmul ne-aminteşte câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, şi-a fost bogată foarte şi frumoasă… Era înaltă şi-avea trup subţire şi-şi alesese, în sfârşit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o …

Continuă să citești Legenda daliei -de Gheorghe Tomozei

Prietenul sufletesc – de Tudor Arghezi

Prietenul sufletesc Dacă-l întrebi de sănătate, El stă cu buzele umflate. Dacă-l opreşti cumva la masă, Zice că supa e prea grasă Şi, încă de la început, Bucatele nu i-au plăcut. Îi dai ţigare şi-l surprinzi C-aşteaptă să i-o şi aprinzi. Te-ntreabă cât câştigi din meserie Şi cât plăteşti semestrul de chirie. Se pare că …

Continuă să citești Prietenul sufletesc – de Tudor Arghezi

PASTEL – de George Bacovia

„Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei." - Emily Bronte Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de …

Continuă să citești PASTEL – de George Bacovia

De-a v-aţi ascuns – de Tudor Arghezi

Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat. Nu ştiu când o sa fie asta, tată, Dar, hotărât, o să ne jucăm odată, Odată, poate, după scăpătat. E un joc viclean de bătrâni Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine, Joc de slugi şi joc de stăpâni, Joc de păsări, …

Continuă să citești De-a v-aţi ascuns – de Tudor Arghezi