Septembrie
Când pomii dau a doua oară-n floare
şi-şi trag mireasma parcă nu din lut
ci chiar din frăgezimea de-nceput,
adu prinos zeiţei născătoare.
În simple meşteşuguri priceput,
te-apleci pe nicovala purtătoare,
îngândurare pe îngândurare,
visându-ţi ziua-n care te-ai născut.
Cum luna albă-n cer adânc sporind
te-află cu capul către nord dormind,
reamintindu-ţi golurile febrei,
din cumpăna cu braţele de-argint
învinse greul vieţii tresărind
cu tot preaplinul dulcilor septembrii.
Alte poezii de Grigore Hagiu.

Grigore Hagiu (născut la 27 septembrie 1933, Târgu Bujor – decedat la 1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului.
_____________________________________
Grigore Hagiu
GRIGORE HAGIU – SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE BĂTRÂNUL NICHITA (rostește Alexandru CAZAN)


„Toamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare.” – Albert Camus
ApreciazăApreciază
„Toate lunile sunt niște experimente brute, din care s-a născut luna septembrie, luna perfectă.” – Virginia Woolf
ApreciazăApreciat de 1 persoană