Definiţia istoricului – de Zilot Românul

Definiţia istoricului

Dator aş fi s-acoper,
Iar nu să defăimez
Pă cei d-un neam cu mine;
Dar greu, frate! ohtez,
Că n-am altfel cum face,
Silit sunt d-adevăr:
El îmi zice a scrie
Toate pân’ la un păr.
Rea este defăimarea,
Mai rău e a minţi:
La lucru ce-i de faţă
Ruşine poţi păţi.
Istoric sunt, n-am frate,
N-am rudă, n-am vecin:
Stăpân am p-adevărul,
Lui cată să mă-nchin!

Referitor la biografia acestuia, vezi materialul Biografie Zilot Românul. Sau AICI.

Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) – (născut la ~ 27 decembrie 1787, București – decedat la 12 noiembrie 1853, București) a fost un istoric, jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin Vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”.

Crezul său ca istoric și l-a exprimat în poezia intitulată chiar „Definiția istoricului”:

Istoric sunt, n-am frate,
N-am rudă, n-am vecin:
Stăpân am p-adevărul,
Lui cată să mă-nchin!

Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 – 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine meritul de a arunca, prin cercetările sale, o nouă lumină asupra personalității lui Zilot Românul.

Este un cărturar misterios care a scris, în versuri și în proză, o cronică a anilor 1800-1821. G. Călinescu scrie că Zilot Românul, adică „românul zelos”, este „un cronicar /…/ întîrziat cu mult peste veacul lui”. Pseudonimul acesta, cu care și-a semnat cronica, e citat pentru prima dată de Petre Grădișteanu, în studiul O cronică inedită, apărut în 1873, în REVISTA CONTEMPORANĂ (la 20 de ani de la moartea cronicarului). Cel care a intuit că Zilot Românul este un pseudonim a fost marele savant B. P. Hasdeu. În ceea ce privește originea cronicarului, Hasdeu consideră că „prin limbă este anevoie a decide dacă autorul este muntean sau oltean”. Pentru simplul fapt că Hasdeu a vorbit despre Zilot Românul (și nu despre altcineva!), în fața oltenilor, într-o conferință ținută la Craiova pe 7 mai 1884, cu ocazia alegerii sale ca cetățean de onoare al Cetății Banilor, s-a considerat că savantul înclina să creadă în originea oltenească a lui Zilot. Acest punct de vedere, nesusținut, de fapt, de Hașdeu, a fost însușit de toți specialiștii și cercetătorii care i-au urmat. „Ceea ce, după cum vom vedea mai jos, după o serie de informații pe care le deținem, nu era adevărat” – scrie Marcel-Dumitru Ciucă, în ediția pe care a îngrijit-o (cu studiu introductiv, note, comentarii și indice), privind opera lui Zilot Românul.

Gr. Tocilescu îl întreabă pe Al. Odobescu, probabil în 1884, care e proveniența manuscriselor zilotiene de la Academie. „Acesta i-a spus că, atît cele dăruite de el Academiei, cît și cele aflate în posesia lui Manu, le-a primit în 1861, deci cu aproape 25 de ani în urmă, de la răposatul Iancu Văcărescu (decedat la 3 martie 1863), care l-a încredințat că sînt opera lui Fănică Moru. Anume acesta, venind la Văcărescu, l-a rugat să le păstreze deoarece știe bine că fiul său are să le nesocotească și să le piarză”.
În 1890, Gr. Tocilescu, în două comunicări ținute la Academie, susține că Zilot Românul se numește, de fapt, Ștefan Fănuță. Din documente, pe care le descoperă la urmași, reiese că „numele de familie al lui Zilot era Tătăranu (familia Tătăranu de astăzi), dar el nu se iscălea Tătăranu, ca fratele său, ci fie Ștefan Ioan, fie Ștefan Fănuță: Ion după numele tatălui său, Fănuță, după al moșului său”.

____________________

Anton Pann ✒️ Muzică românească din secolul XIX 

00:00 Leliță Saftiță 03:21 Bordeias bordei bordei 07:39 Bate-o Sfântul de lupoaie 11:58 Până când nu te iubeam 17:53 Mircea cel Bătrân 22:57 Steaua spre răsărit 25:56 Inimă mi-e plină 31:51 Din ospățul stăpânului 37:15 Nu mai poci de ostenit 41:28 Sus la ‘naltul cerului 50:37 Ah, a mea iubită floare 57:07 Să tacă tot trupul 1:04:24 Nu mă pedepsi stăpâna 1:09:53 O, Moldavie iubită 1:18:32 Amărâtă turturică 1:28:05Bazar

Muzică de Colecție – Alexandru Cercel – Cântări din secolul al XIX-lea (Vol. 13)

01. Vară, Vară, Primăvară 00:00 02. Brâul Pe Șase De La Radu Vodă 04:39 03. Când Toca La Radu Vodă 05:51 04. Fir-ar Ceasu-afurisit 09:06 05. Lie, Lie, Ciocârlie 11:34 06. Sârbă Bătrânească 15:19 07. Pe Vale, Leano, Pe Vale 19:16 08. De Ce, Doamne, Nu Muream? 21:44 09. Pasăre Galbenă-n Cioc 23:50 10. Horă Mare, Bătrânească 27:25 11. D-aoleo, Babă Ileană 31: 52 12. Colo-n Vale-ntr-o Vâlcea 34:44 13. Chira Chiralina 37:55 14. Ungureasca Bătrânească 48:38 15. Cine Are Dor Pe Luncă 52:15 16. Ce Vii, Bade, Târzior? 58:31 17. Ce Cați, Mândră, Pe Muscel? 01:02:28

 
 
 
 

20 de gânduri despre “Definiţia istoricului – de Zilot Românul

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.