Alegerile prezidențiale și referendumul din Republica Moldova: „Trădare să fie… dar cel puțin s-o știm și noi!”

Dacă o fi să fie, o să fie o… „victorie a la Pirus”! Care nu o să convingă pe nimeni. Un fel de victorie a la… Băsescu, (cacofonie cu schepsis!), în turul al doilea (din cel de-al doilea mandat). Atunci când Mihaela („dragostea” soțului ei, nu a mea!), n-a țopăit decât o noapte! Așa încât, e greu să mai convingi pe cineva că rezultatul nu a fost mânărit! Indiferent de intensitatea stigătelor de sirene furate, care vin din toate părțile.
Un asemenea rezultat îi dăunează și Maiei Sandu, împotriva căreia se vor coaliza toate loazele proputiniste, care nu intră în turul al doilea. Și nu-s puține, cum nici procentele cu care au pierdut nu sunt de neglijat.
Gustul amar al rezultatului acestui referendum e dat de faptul că cetățenii din Republică nu au înțeles nimic din toate ajutoarele pe care – de ani și ani de zile – le-au primit de la Uniunea Europeană, din România sau din S.U.A. Sute și sute de milioane de parai, acordați aproape… necondiționat!
În vizitele pe care, în anii din urmă, le-am făcut în teritoriul românesc de dincolo de Prut, am avut ocazia să iau act de starea de spirit a populației autohtone din partea locului. Iar impresiile nu sunt deloc bune. În octombrie trecut, m-am săturat de câtă limbă rusă mi-a fost dat să aud în Chișinău și în alte părți ale statului vecin. Limbă pe care o foloseau la greu și moldovenii din teritoriu. În vreo două rânduri, ne-am trezit parte în discuții în care ni se cerea imperativ – în limba română, nu altfel! – să ne vedem de treaba noastră, plecând în România! Nu conta niciunul dintre argumentele de ordin istoric, economic, cultural etc. pe care le invocam! Pur și simplu, eram îndemnați… „cu mâna la plecare”, nerecunoscând niciun fel de ajutor pe care îl primeau – de la noi și de la alții etc. – pentru a ieși din iarnă, din beznă și din foame!
Așa că, trebuie să recunoaștem că este greu de împlinit așteptările noastre (unioniste, de integrare a Republicii Moldova în U. E. etc.), dacă le raportăm la mentalitățile și interesele populației din acest teritoriu. Indiferent de etnia acesteia.
Deocamdată, nu știu dacă este un noroc, dar la rezultatul final pozitiv al referendumului au contribuit și numeroșii moldoveni care s-au școlit în România. Inclusiv în urbea noastră. Unde, mai bine de 10 dintre ei (fete și băieți), mi-au fost elevi la fostul liceu „OLTCHIM” din Râmnicu Vâlcea. Copii silitori, preocupați de valorificarea șansei care li s-a oferit prin astfel de programe educaționale.
Una dintre aceste fete, care atunci când a început ciclul liceal în România nici nu vorbea bine românește, în clasa a XII-a a ajuns să reprezinte județul Vâlcea la Faza națională a Olimpiadei de Istorie, desfășurată la Suceava! După absolvirea cu brio a liceului, fiecare dintre ei a continuat pregătirea în țara noastră sau în străinătate, căutându-și locul care să corespundă aspirațiilor și posibilităților lor.
Sunt sigur că fiecare dintre ei, indiferent de locul geografic din care și-a exercitat dreptul de vot, a știut cum să o facă! Votând pentru ei, pentru mai binele teritoriului din care provin și pentru viitorul integrat al spațiului românesc în U. E.!

Dacă referendumul s-a soldat cu un vot „DA”, obținut pe muchie de cuțit, greul de-abia de acum începe. Și dacă marile curente politice din România nu se implică fățiș în lămurirea / orientarea populației din republică pentru a alege în cunoștință de cauză între bine și rău, turul al doilea al prezidențialelor s-ar putea să producă mari deziluzii în spațiul geografic românesc. Și nu numai, aruncând Moldova în brațele celor care o curtează, oferindu-le alegătorilor ambetați sume considerabile de bani. Din cei adevărați, iar nu promisiuni deșarte, realizabile într-un viitor incert.

______________________

Traădare Trădare!