O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi! Ce cumplit îmi vânturi mintea, şi cu ce-ndârjire-mi scurmi Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îţi stau în faţă! Simt că-nnebunesc... Mă tulburi. Fugi cu neagra ta povaţă. Înţeleg, împărăţia ta, cu veşnica-i odihnă, Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă: Nici urât, nici dor; nici …

Continuă să citești Din prag – de Alexandru Vlahuţă