La cumpăna apelor Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimei şi până-n vale îmbătrâneşte, …
![](https://panatiberiu.blog/wp-content/uploads/2023/07/pexels-photo-325117.jpeg?w=867)