Motto: „Proștii mor, dar prostia rămâne.” – I. L. Caragiale

Am zis iubitei mele: „Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac”.
Ea: „Da, îmi place pitpalacul…
Dar nu merg: tu… eşti prea sărac”.

Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează
„De ce fugi?” zic. – „Eşti prea sărac!”

Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul – poate fac
O lovitură… Dar norocul
„Pleacă, îmi zice; eşti sărac!”

Mă duc acasă melancolic.
Stau trist, visând într-un ceardac,
Şi piţigoiul din grădină
Îmi fluieră: „- „Eşti prea sărac!”

Mă duc la editor c-o carte.
E iarnă, frig – voi să mă-mbrac;
Dar editorul mă respinge:
„Nu te-editez; eşti prea sărac!”

Atunci, voii de disperare
Să mă atârn de un copac,
Dar craca fuse prea subţire,
Mi-a zis trosnind: „Eşti prea sărac!”

A! sărăcie! Monstru palid,
Când oare am să-ţi viu de hac?
Şi sărăcia îmi rânjeşte
Sardonică: „Eşti prea sărac!”

Îmi place către primăvară
Să mănânc ochiuri cu spanac.
– Şi nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot să gust… sunt prea sărac!

În post simţesc, pe la Teatru,
Dureri de inimă. Ce fac?
Nu pot să intru und-se iese,
Roşind îmi zic: „Sunt prea sărac!”

Atunci – o constipaţiune:
Ah! doftore, ce să mă fac?
„Siminichie”.
„Nu se poate.
„De ce?”
„De ce? Sunt prea sărac”.

Mă duc la revoluţiune
Şi caut leac, şi poc! şi pac!
„Ce caţi aci?” strigă bandiţii.
„Sunt dizident!”
„Eşti prea sărac!”

Am vrut să-mi fac şi eu pomană
C-un cerşetor, c-un biet ciuntac,
Dar el, râzând, mi-a zis: „Te lauzi!
S-o văz, n-o crez… Eşti prea sărac!”

Adesea o revoltă-mi vine
Că nu sunt nici turc, nici turlac,
Aş vrea să stric, să sparg la geamuri,
Dar mă opresc… Sunt prea sărac.

Nu! Orşice să fac, văz bine
Că pentru mine-i tot un drac!
În mediul social de astăzi
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.

Ori încotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta să mă-mpac;
Mi-e veşinică duşmană — veşinic
Îmi spune: „Piei! Eşti prea sărac!”

Sărac! Da! Nu e loc în lume
Pentru-un sărac! dar… ce să fac?
Să mor!… Dar un revolver costă…
Chiar pentru moarte, prea sărac…

Dar mor în fine şi groparul
Îmi ia cadavrul şi, posac.
Şopteşte între dinţi în silă:
„După ce-i greu… e şi sărac!”

Am renviat apoi, şi iarăşi
Ca mai-nainte strofe fac…
Ameţit de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc.
Un critic fără milă-mi spune:
„Ai început iar prea sărac!”

Şi nu ştiu cum să aflu-acuma
L-aceste strofe un capac…
Aş vrea o inspiraţiune,
Nu pot sfârşi… sunt prea sărac!

Alerg atunce pentru rimă
La Dicţionarul lui Cihac…
Vai! Nici acolo nu se află,
Şi bietul Cihac e sărac!

De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
Cum aş dormi acum la umbră
Cu burta-n sus într-un hamac!

„După atâția ani m-am gândit că n-ar fi rău să cunoască și altă lume această veselă satiră, fără multe pretenții, scrisă de marele dramaturg într-un moment de extremă veselie, împreună cu subsemnatul care, pe cât îmi aduc aminte, nu eram tocmai trist și nicidecum indispus. Ca să se știe și mai bine ordinea în care am colaborat, pot spune că cea dintâi strofă e de Caragiale, a doua de mine, a treia de el, și așa mai departe.” – D. Teleor

Alte poezii de I. L. Caragiale

Citește poezia Amiază maură – de I. L. Caragiale – postată pe 24 aprilie 2024;

Citește poezia Primăvara (Pastel pesimist) – de Ion Luca Caragiale – postată pe 21 martie 2024;

Citește poezia PRIMĂVARA (Pastel optimist) – de Ion Luca Caragiale – postată pe 19 martie 2024;

Citește articolul nostru Ion Luca Caragiale – un om al timpului său – (re)postat pe 31 ianuarie 2024;

Citește poezia DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale – (re)postată pe 19 noiembrie 2023;

Citește articolul Ion Luca Caragiale – un om al timpului său – postat pe 1 februarie 2023;

Vezi și poezia Da… nebun! – de Ion Luca Caragiale – postată pe 17 martie 2021;

Vezi și poezia Jalba hoților din închisori – de Ion Luca Caragiale – postată pe 2 februarie 2019.

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – decedat la 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a fost  dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

__________________________

I. L. CARAGIALE – PREA SĂRAC

Prea sărac – Ion Luca Caragiale

byron – Țara asta [by Dan Byron]

S–avem pardon,
Am avut și ghinion,
Ereditar
Avem o gaură în buzunar,
Dar progresăm,
Încet încet toți emigrăm,
Mai bine venetici
Decât argați la bolșevici…

ION LUCA CARAGIALE – Poezii, fabule, satire (recită Mihai Bisericanu)

1. Idilă – 00.04
2. Petiţie către guvern – 01.34
3. Glic! – 03.02
4. Jalba hoţilor din închisori – 03.58
5. Prea sărac – 05.50

Tudor Gheorghe – Jalba hoților din închisori (poezie scrisă de Ion Luca Caragiale)

Daţi-ne drumul din puşcărie,
Daţi-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Daţi-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanţuri
Când alţii danţuri
Trag fără frică sus la putere,
Şi când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!… însă… tăcere:
Ei au putere!…