Motto: „Stresul, anxietatea și depresia apar atunci când trăiești pentru a-i mulțumi pe alții.” – Paulo Coelho

Cântec pentru mama

de Virgil Carianopol

Tare necăjită ai fost, mamă
Iarna, vara, orice timp trecând
Cât era de frig sau de căldură,
Tot desculță te-am văzut umblând.

N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai.
Dar și pe aceea totdeauna,
Doar de sărbători o îmbrăcai!

Ochii tăi ardeau ca două stele.
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe obraz.

Tu așa ai fost de când țin minte
Pe picioare-ai mers la drum, mereu.
Nici în car nu te suiai de teamă
Boilor să nu le fie greu.

Ce păcat că n-ai trăit măicuță
C-ai plecat fără de timp în lut.
Ce pantofi ți-aș fi adus acuma,
Și ce haină ai mai fi avut!

Sfaturi de la mama

de Virgil Carianopol

Mâna celei care ţi-a dat viaţă,
Te-a crescut frumos, te-a făcut trunchi,
Mâna ce te-a legănat, copile,
N-o uita, sărut-o în genunchi.

Mâna bună care-ţi pune masa,
Ce te spală, aşteaptă s-o cinsteşti,
Să-ţi ajuţi măicuţa la nevoie,
Este mâna sfântă, s-o iubeşti.

Mâinii care ţi se-ntinde caldă,
Mâinii de prieten sau de frate,
Să-i răspunzi la fel cum ţi se-ntinde,
Merită această bunătate.

Mâna care ţi-a făcut un bine
S-o păstrezi în minte-n orice zi,
Este mâna dragostei de oameni
Ţi s-a-ntins de rău a te feri.

Mâinii însă care se fereşte
Firul tău de gând să nu-l ascunzi,
Eşti destul de mare, ştii din viaţă
Cum este mai bine să-i răspunzi…

Nicolae Tonitza – Mamă și copil

Zăpada mamei

de Virgil Carianopol

De când mereu aleargă după treburi
Bătând pământul ce-i de cer şi vis,
Atât cât umblă doar un an prin casă,
Putea, pe jos, s-ajungă la Paris.

În orice zi îi ninge-n păr întruna
O fulguială care-o tot albeşte
Şi nicio vară, cât ar fi de caldă,
Zăpada asta nu i-o mai topeşte.

De când o știu se culcă cea din urmă,
Găteşte, spală, sau ţesând lumină,
Apucă-ncet de câte-o rază luna
Şi o deşiră până ce-o termină.

Octav Băncilă – Mama (1908)

Despre ea

de Virgil Carianopol

Mama scutură prin casă,
Mătură, aşază, pune,
Pentru mama toate-acestea
Sunt o mare slăbiciune.

Seara, cade ca o piatră,
Nici mâncare nu mai vrea,
Somnul vine ca un fluviu
Şi pe apa lui o ia.

– Mamă-i, spun, nu te mai zbate,
Ai şi-aşa de dus poveri.
Nu-mi mai scutura din perne
Visele avute ieri.

Lasă-le să stea acolo,
Poate că-mi mai trebuiesc.
Nu se ştie la ce cânturi
Am să le mai folosesc.

Însă ea nu vrea s-asculte,
Ştie din al vieţii rost
Cum că visele de mâine
Nu-mi vor fi cum au mai fost.

Nicolae Grigorescu – Mamă și copil

Româncele

de Virgil Carianopol

Ca temelii în ziduri de cetate
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.

Ele-au fost nume de Ştefani şi Ţepeşi,
De Mircea, Horea, Tudori şi Mihai
Şi de atâţi ce sângerară-n vreme
Pentru această inimă de rai.

Statornice-n iubire, când bărbaţii
Duşi la hotare se băteau aprins.
Arând şi culegând, ele ţinură
În inimi focul dragostei nestins.

Venindu-le copiii-nvinși din lupte
Nu i-au primit, deşi le erau sori,
Ci i-au trimis la oaste: ori să moară,
Ori să se-napoieze-nvingători.

Ca şi Carpaţii au stat în neclintire,
Au sângerat, dar au şi muncit cu rost
De-aceea luptă astăzi cu-ndârjire
Să nu mai fie iarăşi ce a fost…

Gustav Klimt – Mama și copilul (1905)

Ţie

de Virgil Carianopol

Ţi-ai învăţat copilul ce e bine?
L-ai învăţat ce nu i se cuvine?
L-ai învăţat că Patria e sfântă
Şi-nţelepciunea doar prin ea cuvântă?

L-ai luat cândva de mână la plimbare
Să îi arăţi ce ţară sfântă are?
I-ai povestit sub farmecele lunii
Cine-s aceia care-i sunt străbunii?

I-ai spus, să ştie-n drumu-i către ţel,
Că are munţi de cremene în el?
I-ai arătat, dând farmece simţirii,
Că omu-i primu-n ordinea iubirii?

L-ai învăţat că-n orişice virtute
Trăiesc adânc lumini necunoscute?
Te-ai străduit să-l faci să înţeleagă
De ce prezentul de trecut se leagă?

I-ai arătat că marea datorie
Deschide drumuri către veşnicie,
Şi că acel ce luptă pentru ea,
Chiar vrând să moară, nu va mai putea?

De l-ai crescut aşa, fii neuitată,
Atuncea eşti o mamă adevărată!

Alte poezii despre / pentru MAMA

Samuel Mützner – Alături de mama 

Virgil Carianopol (născut la 29 martie 1908, Caracal – decedat la 6 aprilie 1984, este înmormântat la cimitirul Bellu din București) a fost un poet român. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava. Virgil Carianopol este autorul a 25 de volume de versuri, a scris literatură pentru copii (Arcașul lui Ștefan, 1976), memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri, 1982; La ceasul de taină, 1997), lirică neoclasică, tradiționalistă (Elegii și elegii), precum și versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil, 1934).

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

______________________________________________

E ziua ta, mămico – Cântece de Ziua Mamei 8 Martie | Cântece TraLaLa

Tudor Gheorghe – Cântec pentru mama

Arhid. Iulian Dumitru – Tare necăjită ai fost, mamă

Anda Călugăreanu – O, mamă, tu!

Tatiana Stepa – Durerea Femeiască

Ion Aldea Teodorovici – Iartă-mă

Ștefan Hrușcă – Rugă pentru părinți (versuri de Adrian Păunescu)

Talisman – Cântec pentru mama (OFFICIAL VIDEO)

Florin Piersic – Repetabila povară (versuri de Adrian Păunescu)

MIRABELA DAUER – MULȚUMESC, IUBITĂ MAMĂ! (versuri Corneliu Vadim Tudor. Muzica: Marian Nistor -Savoy)

Corina Chiriac – Mama, doar mama

Aurel Tămaș – Cântec pentru mama

Sofia Rotaru – Inimă de mamă…, (versuri de Dumitru Matcovschi, muzica de Ion Aldea Teodorovici)

Pavel și Cleopatra Stratan – Mama mea e cea mai… (Live)

AMNA – Mamă (Official Video)