Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA  Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi …

Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi

Scut și armă Domnul sfânt să ne iubească,  Şi-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Ţara Românească Şi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de ţară Ce strămoşii ne-o lăsară, Şi pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta! Fruntea sus, voi fraţi …

Continuă să citești Scut și armă – George Coșbuc