Doina sărăciei

Oh, de ce n-avui noroc
Să mă nasc un dobitoc,
Să mă ducă unde-or vrea,
Făr’ să ştiu de soarta mea,
Să mă ducă la tăiere,
Făr’ să ştiu de junghiere.

Maică, măiculiţa mea,
Ce-mi făcuşi tu viaţa grea?
Ce rău îţi făcui eu, maică,
Ce rău îţi făcui eu taică,
De mă scoaserăţi pe lume
Ori din dragosti, ori din glume?

Că n-am, maică, ce să fac,
Că n-am, taică, cum să-mpac
Dorul meu cu lumea rea,
Şi e sărăcia grea…
Lung şi-a jale câinii latră
Şi copiii-mi plâng în vatră.

Şi ce să mă fac eu, -ce?
Că scăpare nu mai e…
C-am vândut velinţi şi ţoală
Şi n-am ce mai pune în oală…
Nici mălai n-am să înmoi
Şi e vremea de apoi.

Alexandru A. Macedonski (născut la 14 martie 1854, la București, Țara Românească – decedat 24 noiembrie 1920, la București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.

Sursa foto copertă

Alexandru Macedonski – caricatură de Nicolae S. Petrescu-Găină