Prea târziu

Eram singur. Cineva de-afară
mi-a bătut în uşă pe-nnoptat.
M-am săltat cu greu din aşternuturi,
ca din morţi atunci când eşti sculat.

– Hai, deschide! mi-a strigat din stradă
glasul său de aur şi de vis.
Bâjbâind cu cheile în mână,
am împins zăvorul şi-am deschis.

O lumină-naltă, zâmbitoare,
a privit la chipul meu zbârcit,
apoi lung la părul alb ca neaua,
de furtuna vieţii răscolit.

– Cine eşti? Am întrebat-o-n şoaptă.
Ai ceva cu mine? Vrei ceva?
– Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce,
şi-am ajuns acum la dumneata.

Am zâmbit privind-o cu tristeţe,
am tras grabnic uşa şi-am plecat,
a bătut ea-n urmă şi mai tare,
dar am fost şi eu neînduplecat.

Ce puteam să fac? Venea zadarnic.
Troienit de vreme şi pustiu
am trimis-o alături, la un tânăr.
Pentru mine prea venea târziu.

Alte poezii de același autor.

Vezi și Cântec pentru mame – poezii de Virgil Carianopol – (re)publicate pe 9 martie 2022;

Vezi și poezia Peisaj de toamnă – de Virgil Carianopol – publicată pe 25 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Cum e mai bine – de Virgil Carianopol – (re)publicată pe 14 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol – publicată pe 9 iulie 2021.

Virgil Carianopol (născut pe 29 martie 1908 la Caracal – decedat pe 6 aprilie 1984 la Bucureşti) a fost un poet român.

---

Sursa foto copertă.

Semnal M. – Primăvară Românească (versuri de Virgil Carianopol) picturi: Anca Bulgaru

Raul Cârstea și Constantin Neculae : Amintire (versuri de Virgil Carianopol)

Virgil Carianopol – Prea târziu

Arhid. Iulian Dumitru – Tare necăjită ai fost mamă (versuri de Virgil Carianopol)

Stela Enache – Ca soarele, ca floarea (1987) – versuri de Virgil Carianopol.